Detalii pe http://nutritionist.info.ro/2010/02/03/mituri-fobii-si-adevaruri/

Inainte de orice, cautati in DEX cuvantul “epigon” (asta in cazul in care nu stiti deja ce semnificatie are) – www.dexonline.ro

Ok, acum ca v-ati lamurit despre ce voi vorbi aici, sa intram in subiect.

Ro Club Maraton s-a dovedit un proiect de mare succes. Am crescut extrem de rapid, am devenit cunoscuti, avem peste 100 de membri, ne stie toata lumea etc etc. Intr-un fel era de asteptat. In toata lumea exista cluburi de alergatori. La noi trebuia doar ca cineva sa puna bazele si restul a venit de la sine. Evident, nu am inventat noi apa calda. Insa pot sa spun cu mana pe inima ca am conceput acest club de la zero, bazandu-ne pe intuitie si pe ceea ce am mai vazut pe afara.

Asteptam momentul cand in Romania avea sa apara un alt club de alergatori (amatori). Este absolut normal sa se intample acest lucru. In mod normal as fi salutat aparitia acestui club si mi-as fi vazut mai departe de treaba mea. E loc pentru toata lumea, atat la concursuri, cat si pe net.

Insa cei care au infiintat noul club de alergatori (in Cluj) au ales sa copieze aproape tot ce tine de clubul nostru si de site. Este mai mult decat evident. Pornind de la concept, pe care l-au importat pe de-a-ntregul, continuand cu siteul care este un fel de copie mult mai slaba a siteului nostru si terminand cu paragrafe intregi furate cu copy-paste de la noi (eventual cu 2-3 cuvinte schimbate). Este o situatie mai mult decat jenanta… Ca sa nu mai zic ca printre membri lor se gasesc 2 persoane care pana acum erau in Ro Club Maraton… Magaria a continuat cu preluarea unui articol pe care noi l-am publicat primii si apoi l-au cerut si ei autorului (acesta fiind undeva in SUA, deci departe de orice probleme penibile de genul celor mentionate).

Mi se pare extrem de aiurea sa copiezi complet un concept, un site, abordarea, fraze intregi… practic tot… si apoi sa fii atat de ipocrit incat la “Despre noi” sa spui ca ti-au servit de model cluburile de afara, pe care le-ai vazut pe la concursuri… Nici macar un cuvant despre Ro Club Maraton de la care ai furat tot ce se poate. Probabil ca merg pe principiu “orice asemanare cu cluburi si siteuri existente este pur intamplatoare…” Nu-i asa baieti? Nu va e putin jena? Ca sa ma exprim in termeni de maraton, e ca si cum ati luat autobuzul pana la finish, in loc sa alergati intreaga cursa…

In aceasta situatie, problema se pune doar la nivel de moralitate, fair-play, bun-simt, pentru ca nu e o concurenta reala. Nu tin sa avem in Ro Club Maraton toti alergatorii din lume si nici macar din Romania. Prefer ca acei oameni care vin in club sa fie de calitate, sa se implice, sa inteleaga ce urmarim si cum ne dezvoltam. Insa furaciunea de pe site nu e ok. Avem un copyright acolo si s-ar putea sa facem uz de el daca ne suparam.

Cam atat despre bajetii astia “ardeleni cinstiti”. N-am de gand sa declansez un razboi – ar fi inutil si penibil. Am simtit doar nevoia sa spun ce ma deranjeaza.

Epigonul urmator este un individ caruia la un moment dat i-am oferit increderea si prietenia mea. Iar el si-a batut joc de ele. Poate ca ar fi trebuit sa ma astept la asa ceva de la un om care isi desconsidera intr-atat colegii medici incat sa ii priveasca ca pe niste inadaptati si incapabili de initiativa antreprenoriala si deci numai buni de a fi niste subalterni buni de exploatat.

Si acest personaj s-a inspirat la greu din activitatea mea. Ok, nici in zona profesionala nu pretind ca am inventat apa calda, desi am cateva contributii personale. Insa in ceea ce priveste zona de online, eu sunt de mult pe piata si am pornit totul de la zero, aducand siteurile la un nivel numai bun pentru a fi sursa de inspiratie pentru cineva pus pe “imprumutat”. Sigur, si in acest caz asemanarile sunt absolut intamplatoare… Omului i-au venit brusc toate ideile si ca sa vezi minune, ele au existat mai intai la mine pe siteuri.

Josnicia lui nu se opreste aici. Zilele trecute si-a pus un cunoscut sa ma spioneze la telefon si urma sa isi faca o programare la mine, ca sa fure in continuare know-how. Numai ca fraierul uitase ca ma sunase candva de pe acel numar, iar eu il bagasem in memorie. As rade in hohote daca nu m-ar dezgusta atat de tare… Dupa ce i-am spus “spionului” ca stiu din partea cui suna, individa s-a pierdut complet. La nici 2 minute ma suna “prietenul” si imi serveste niste explicatii penibile, pe care nu le-am inghitit.

Da, astia sunt oamenii. Ce daca au jdemii de ani de scoala, ce daca fac doctorate… caracterul si educatia primara ies imediat la iveala. Mai bine zis lipsa lor. Ca un om imbracat la patru ace, dar cu negru sub unghii.

Probabil va asteptati sa spun despre cine e vorba. Nu o sa o fac. Nici in primul caz, nici in al doilea. Le-as face o publicitate pe care nu o merita.

Sunt doar niste epigoni marunti.

 Alergarea la minus enspe grade nu e chiar atat de criminala pe cat pare, dintr-un motiv foarte simplu – atunci cand alergi, corpul tau produce suficient de multa caldura incat sa nu simti gerul decat eventual la varful nasului si in obraji. O poate spune oricine s-a antrenat zilele trecute, cand temperatura a coborat la niste valori despre care uitasem ca exista.

Sambata am iesit impreuna cu trei prieteni in IOR. Ningea si temperatura coborase pe la -9 grade. Destul de dificil de alergat prin zapada proaspata, insa peisajul era de-a dreptul feeric. Am alergat 15 km.

Insa si mai frumos a fost duminica. Afara temperatura coborase la -15 grade. Zapada scartaia sub adidasi si pe alocuri erau portiuni de gheata. In ciuda frigului, soarele stralucea fumos si cativa oameni iesisera la plimbare in parc. Noi ne-am adunat vreo 12 la alergarea de grup.

Nu cred ca facem ceva iesit din comun. Atat timp cat stii cum sa te imbraci, astfel incat sa nu simti frigul, dar nici sa nu te supraincalzesti, restul e distractie. In primavara cam toti avem maratoane “arvunite”, asa ca trebuie sa facem antrenamente indiferent de vremea de afara. Duminica am alergat 16 km si am avut febra musculara in regiune inghinala de la alergarea mai dificila, din cauza ghetii.

Daca aveti chef sa incercati o experienta noua, veniti cu noi la alergarile de grup. Ne vedem in fiecare duminica la ora 10 in parcarea de langa Biserica de Lemn din Parcul IOR.

Ce conteaza ca afara sunt -5 grade. Hai sa iesim sa alergam desculti, ca cica asa e cel mai bine pentru picioarele noastre.

Daca ar fi sa ne luam dupa niste cercetatori americani, ar trebui sa alergam in picioarele goale sau macar in pantofi cu toc inalt, ca oricum nu fac atat rau cat pantofii speciali de alergare.

S-au apucat ei sa faca un studiu (pe care l-au si publicat in The Jurnal of Injury) si au ajuns la concluzia de mai sus. Au luat in studiu 37 de  alergatori adulti, fara probleme musculoscheletale si care alergau cel putin 25 km pe saptamana. I-au incaltat in pantofi de alergare cu caracteristici cat mai comune si i-au pus sa alerge pe banda, observand ce se intampla cu picioarele lor.

N-are rost sa dau procente, ca oricum nu le retine nimeni, dar cert e ca au constatat ca fortele rotationale la care sunt supuse articulatiile picioarelor sunt mai mari decat in cazul alergarii in picioarele goale sau in cazul alergarii in pantofi cu toc.

Sunt sigur ca in principiu picioarele noastre sunt construite sa functioneze fara incaltari, insa mi se pare utopic sa ne gandim la alergare in picioarele goale in conditiile anului 2010.

Poate ca aceste incaltari numite Vibram vor fi solutia viitorului, insa pe moment sunt multumit de “adidasii” mei.

O sa scriu aceasta relatare cu gandul ca poate cineva o va citi si se va gandi de doua ori inainte de a-s monta un contor pasant in apartament.

Ce este un “contor pasant”? Pai, un contor de gaze ce se monteaza in apartament, intre teava ce aduce gazele si aragaz. Aparent o treaba absolut ok, care ar trebui sa-ti reduca cheltuielile, pe principiul “platesti cat consumi”. Cum noi nu stam cu aragazul pornit non-stop ca sa facem economie la caldura si nici nu gatim excesiv de mult, ne-am gandit ca e o investitie buna.

Prima problema – dupa ce l-am montat ni s-a spus ca e necesar sa instalam si un detector de gaze, conform legislatiei. Asa ca am mai decartat scurt 200 lei, dar nu ne-a picat bine faptul ca nu ni s-a spus de la inceput (asta se intampla prin 2008).

Pana in toamna anului trecut nu s-a intamplat nimic cu problema asta, doar ca intr-o buna zi ne-am trezit ca nu mai avem gaze. Nu numai noi, ci tot blocul (mai bine zis, scara noastra). Explicatia – au fost detectata o scurgere de gaze si Distrigazul a oprit distributia. Ni se spune – ati facut modificari la retea, reteaua e mai veche de 25 de ani, deci nu veti mai primi gaze pana nu rezolvati problema. Frumos!

Marioval, firma care ne-a montat aceste contoare pasante stie foarte bine ca se va ajunge la aceasta situatie (nu suntem primii care au trecut prin aceste etape), dar au “uitat” sa ne previna. Ei si-au facut treaba, au luat banii si ne-au lasat sa ne descurcam.

A urmat o perioada de vreo 2 luni in care nu am avut gaze. Doar cand nu mai ai un lucru iti dai seama cat de mult iti lipseste… In plus, discutii peste discutii cu vecinii… ce facem… cum rezolvam… Pana la urma am decis sa schimbam coloanele, deci alti bani, alta distractie. Cu cateva zile inainte de Craciun am avut in sfarsit gaze la aragaz.

Doar ca lucrurile nu s-au oprit aici. In urma cu 2 zile alarma de gaz in inceput sa urle ca nebuna si gazele s-au oprit (detectorul opreste automat distributia cand se detecteaza scurgeri). Doar ca nu era gaz ceea ce detectase, ci o friptura la cuptor peste care pusesem putin vin. Am aflat cu “bucurie” ca aceste porcarii de detectoare sunt sensibile si la aburi de alcool, la anumite spary-uri… Acum trebuie sa cumparam o electrovalva (sau vana… nu stiu) de apartament, astfel incat sa nu se mai intrerupa gazul la tot blocul atunci cand cineva face vin fiert.

Concluzia – nu contor pasant!

Astazi am spart gheata intr-un nou domeniu – pentru prima data am fost invitat la o emisiune de radio. Am primit o invitatie de la Radio Sport Total FM, pe care il gasiti pe 105,8 si pe net la www.spt.ro. Emisiunea s-a numit “Suporter de serviciu”. Bineinteles, in ora cat am fost eu invitat am vorbit despre nutritie  – atat generalitati, dar si cateva lucruri despre nutritie sportiva. In sfarsit am avut si eu ocazia sa spun cateva lucruri despre acest domeniu.

Experienta la radio este interesanta si destul de diferita fata de TV, unde deja am fost de atatea ori (nu imi fac din asta un titlu de glorie, sa se inteleaga).

Trecand in alta zona, daca aveti sa cititi un interviu cu mine, cumparati revista “Bucataria pentru toti”. Printre retete care mai de care mai apetisante, am spus si eu cateva idei despre alimentatie, diete etc.

E bine si de partea aceasta a baricadei, insa abia astept sa vad ce se va mai intampla cu Men’s Health (care a fost preluat oficial de trustul Attica Media). Sper sa colaborez in continuare si sa le iau eu altora interviuri

Unii oameni fura din buzunare. Altii fura din magazine. Altii sparg case.

Iar altii fura idei.

“Prietene” doctorand, cand o sa incetezi sa te inspiri din munca mea? La un moment dat s-ar putea sa ma supar rau. Cred ca in afara de ce ti-am dat eu moka, ai furat destul. Cand ai de gand sa te opresti?

Bine v-am regasit in 2010, care sper sa fie un an mult mai bun decat precedentii, mai ales pentru cei care merita acest lucru.

Am inceput anul in forta cu o prezenta in direct la Antena 1, la Observatorul de dimineata. Asa cum era de asteptat, discutia s-a invartit in jurul ideii “ne-am ingrasat de sarbatori, aoleu, ce ne facem…?” Eu unul nu m-am ingrasat, pentru ca am avut destula grija. Ma asteapta 2 maratoane in aceasta primavara, asa ca trebuie sa mai scap de balast, nu sa mai adaug. Din pacate, pentru multi romani sarbatorile inseamna mancat si iar mancat, in cantitati uriase, din toate felurile si mult mai gras si dulce ca in mod obisnuit. Plus alcool la greu. E greu de inteles de ce se lacomesc oamenii in asa hal, de parca in anul ce vine ar trebui sa manance numai frunze de salata si sa bea apa plat (evident, cu lamaie). Poti sa ai sarbatori fumoase si fara sa plesnesti mancand. Imi vine sa imi pun chiloti rosii de campanie si sa spun precum “diva” Mihaela “mancatul e chiar singura ta placere?”. Ei bine nu, mai exista si bautul

Dar nu-i nimic. Pentru toate exista o solutie – www.superfit.ro

Mi-am facut un inventar al kilometrajului din 2009 si mi-a iesit in jur de 1915 km. Poate ca daca nu ar fi fost un decembrie asa friguros si cu zapada reuseam sa sar de 2000, insa am avut cateva antrenamente la sala, pe care nu le-am mai pus la socoteala. Nu e prea mult, dar nici putin. Am totusi colegi care sar de 3000. Doar ca ei nu prea au copii acasa… Nu e vorba doar de timpul efectiv pe care il consum cu antrenamentele, ci si de capacitatea de a mai fi “integru morfofunctional” pentru a reactiona bine cu cei din jur. Mai exact, un antrenament ce sare de 12-15 km ma oboseste suficient de mult incat sa nu prea mai am chef sa fiu calarit de puradei. Asa ca trebuie sa le impac pe toate. Oricum, cu pasi mici, am reusit totusi sa imi imbunatatesc timpii – pentru prima data am alergat 1 km in mai putin de 4 minute, am alergat semi cu mai putin de 5 min/km (asta e o mare performanta pentru mine – doar cine alearga curse lungi isi poate da seama de diferenta dintre un semi cu 5:20 si unul cu 4:50 pe km), iar la maraton am doborat bariera de 3:45 (abia o astept pe cea de la 3:30 – sa vedem daca o sa se intample anul acesta).

Mult mai incet m-am deplasat spre si de la Predeal, unde am facut Revelionul la invitatia unor prieteni. Am experimentat condusul in “coloana infinitului” intre Comarnic si Predeal. Nu cred ca voi mai calca vreodata pe acolo in perioada sarbatorilor. Gandurile mele de aleasa recunostinta se indreapta spre cei care gestioneaza infrasctructura acestei tari – sa aveti parte de un an la fel de bun ca si drumurile noastre!

In rest, sa fim sanatosi, sa nu ne enervam si sa privim partea buna a vietii! La multi ani!

Despre Murakami am aflat de la prietenul meu Marian Chiriac. Asa ca i-am cerut lui Mos Craciun sa imi aduca ultima lui carte “Autoportretul scriitorului ca alergator de cursa lunga.” Iar Mosul mi-a ascultat rugamintea si mi-a adus-o.

Bineinteles, in doua zile am dat-o gata – pe de-o parte pentru ca este o carte despre alergarea pe distante lungi, pe de alta pentru ca acest autor japonez are un stil simplu si relaxant de a scrie. Nu auzisem de el inainte. E unul dintre scriitorii moderni bine cotati; a fost chiar nominalizat la Nobel pentru literatura in 2007.

Acest autoportret e un fel de jurnal scris printre picaturi de-a lungul catorva ani. Titul original, cel putin cel in engleza, suna mult mai bine decat cel ales de traducatorul roman – What I talk about when I talk about running

Murakami este un alergator oarecare. Ca si mine, ca si multi alti alergatori amatori care isi tocesc adidasii la antrenamente si la maratoane. A alergat 24 de maratoane. Se lupta, ca si noi, cu timpii obtinuti in concursuri, se bucura de fiecare clipa petrecuta in alergare… in fine, e un alergator ca multi altii. Tocmai asta face ca romanul lui sa mearga direct la sufletul altui alergator obisnuit, asa cum sunt si eu.

Se pare ca sentimentele si senzatiile pe care le traieste un alergator pe distante lungi – in concursuri, la antrenamente, in relatiile cu ceilalti, in sufletul sau – se incadreaza in niste tipare. Probabil ca e ceva similar cu dragostea. Desi suntem diferiti, ne indragostim de persoane diferite, in conditii diferite, ceea ce simtim si modul in care ne comportam este extrem de asemanator.

M-am recunoscut in multe dintre paginile romanului lui Murakami. Il recomand spre citire oricui, chiar daca nu este alergator.