Odata cu lansarea noii versiuni a www.maraton.info.ro am lansat si o aplicatie unica in internetul romanesc – Jurnalul de antrenament. Nu ne-am laudat prea mult cu asta (asa cum probabil ar fi trebuit sa o facem), ci am vrut sa oferim celor apropiati de Ro Club Maraton un instrument profesionist, de mare utilitate pentru monitorizarea antrenamentului si a progreselor.

Aplicatia nu este destinata doar alergatorilor, ci poate fi folosita in egala masura si de catre cei care practica inot, ciclism, triatlon sau fac antrenament de forta.  Poate fi folosita liber de catre oricine doreste. Singura conditie este inregistrarea pe siteul www.maraton.info.ro , dupa care aplicatia este vizibila in contul fiecaruia.

Acum vom incepe lucrul la un modul de nutritie care va fi integrat in aceasta aplicatie.

Just for the record, aplicatia exista pe net din 13.12.2009 (iar ideea de baza este mult mai veche).

Multumiri nenumarate Iuliei (PHP Coder) si lui Cezar (Triumf).

Deci:

1. aici iti alegi tipul de sport.

Read the rest of this entry »

Prietenii nostri de la Moieciu s-au gandit sa ne dea de lucru (=alergat) si in primavara, asa ca au purces la organizarea unui maraton montan – EcoMarathon.

Diferenta de nivel cumulata este de 2100 metri   Adica distractie mare. Nu o sa particip la intreg maratonul, ci doar la crosul de 11 km. Am o “scuza” – cu o luna inainte si una dupa voi fi la cate un maraton pe sosea, asa ca nu puteam sa fac un sendvici cu maraton montan. Realitatea este ca inca nu ma simt pregatit sufleteste pentru un maraton montan. Solicitarea este cu totul diferita, insa (din cate stiu de la altii) si satisfactia este mai mare. Poate intr-o buna zi voi merge la Maratonul Piatra Craiului, dar deocamdata imi voi toci talpile pe asfalt (de care inca imi e dor…).

Apropo de maratoane extreme, de curand avem in club un coleg care va fi primul roman ce va alerga Maratonul de la Polul Nord. Mi-a solicitat ajutorul pe partea de consiliere nutritionala si voi fi alaturi de el. Maratonul asta e extrem prin faptul ca se desfasoara la o temperatura ce poate cobori pana la -40 grade Celsius, si prin taxa de participare, care e doar 11.000 euro. In rest, sa alergi 42 km intr-un decor plat, alb si inghetat (ture de 4 km), mi se pare suficient de monoton incat sa nu ma atraga. Dar, fiecare cu nebunia lui. Plus ca va fi primul lui maraton ever.

Tot in zona extremului, in urma cu cateva zile m-a vizitat un tanar care vrea sa alerge 1000 km in 10 zile (cate 100 pe zi) pentru a strange bani pentru copiii cu cancer. Scopul e nobil, insa modalitatea este cam dura (ca sa zic numai atat). Nu vreau sa retez elanul nimanui, dar e bine sa fim realisti. Daca tipul mai revine cu ideea, voi mai reveni si eu cu update-uri pe blog.

Pana una-alta sunt nevoit sa stau pe tusa cateva zile, pentru ca m-a lovit o viroza (tocmai cand ma laudam in sinea mea ca am traversat iarna fara sa se lege nimic de mine). Si asa e o vreme de rahat, care in niciun caz nu ma inspira la alergare.

Da, mi-e dor sa simt asfaltul sub talpi. Sa simt suprafata ferma si dura in care pot sa ma incred atunci cand alerg. Nu mai suport iarna asta…

Am alergat pe toate felurile de vreme – si pe ploaie, si pe ninsoare, si pe ger, insa cel mai rau este acum cand zapada s-a inmuiat, insa nu s-a topit decat atat incat sa se formeze niste balti infecte, pe care cu greu le poti ocoli.

Cand alergi ti se afunda piciorul pana aproape de glezna. Suprafata e moale si instabila. Pe alocuri e alunecoasa. Dupa primii pasi deja ai atata apa rece in adidasi, incat iti vine sa lasi totul balta si sa pleci acasa.

Am incercat sa alerg in IOR, dar a fost practic imposibil. Am incercat sa alerg pe langa IOR, dar si pe acolo era la fel de groaznic. Singura solutie - pe strada, numai ca asta nu e o solutie. E periculos.

Nu imi dau seama ce e de facut. Peste o luna si cateva zile alerg la Roma si ma simt in urma rau cu pregatirea. Trebuie neaparat sa fac macar o alergare lunga. Nu o pun la socoteala pe cea din Herastrau de saptamana trecuta, cand am alergat 20 km chinuiti.

Imi e dor de asfalt tot asa cum imi este dor sa vad frunze in copaci.

Inainte de orice, cautati in DEX cuvantul “epigon” (asta in cazul in care nu stiti deja ce semnificatie are) – www.dexonline.ro

Ok, acum ca v-ati lamurit despre ce voi vorbi aici, sa intram in subiect.

Ro Club Maraton s-a dovedit un proiect de mare succes. Am crescut extrem de rapid, am devenit cunoscuti, avem peste 100 de membri, ne stie toata lumea etc etc. Intr-un fel era de asteptat. In toata lumea exista cluburi de alergatori. La noi trebuia doar ca cineva sa puna bazele si restul a venit de la sine. Evident, nu am inventat noi apa calda. Insa pot sa spun cu mana pe inima ca am conceput acest club de la zero, bazandu-ne pe intuitie si pe ceea ce am mai vazut pe afara.

Asteptam momentul cand in Romania avea sa apara un alt club de alergatori (amatori). Este absolut normal sa se intample acest lucru. In mod normal as fi salutat aparitia acestui club si mi-as fi vazut mai departe de treaba mea. E loc pentru toata lumea, atat la concursuri, cat si pe net.

Insa cei care au infiintat noul club de alergatori (in Cluj) au ales sa copieze aproape tot ce tine de clubul nostru si de site. Este mai mult decat evident. Pornind de la concept, pe care l-au importat pe de-a-ntregul, continuand cu siteul care este un fel de copie mult mai slaba a siteului nostru si terminand cu paragrafe intregi furate cu copy-paste de la noi (eventual cu 2-3 cuvinte schimbate). Este o situatie mai mult decat jenanta… Ca sa nu mai zic ca printre membri lor se gasesc 2 persoane care pana acum erau in Ro Club Maraton… Magaria a continuat cu preluarea unui articol pe care noi l-am publicat primii si apoi l-au cerut si ei autorului (acesta fiind undeva in SUA, deci departe de orice probleme penibile de genul celor mentionate).

Mi se pare extrem de aiurea sa copiezi complet un concept, un site, abordarea, fraze intregi… practic tot… si apoi sa fii atat de ipocrit incat la “Despre noi” sa spui ca ti-au servit de model cluburile de afara, pe care le-ai vazut pe la concursuri… Nici macar un cuvant despre Ro Club Maraton de la care ai furat tot ce se poate. Probabil ca merg pe principiu “orice asemanare cu cluburi si siteuri existente este pur intamplatoare…” Nu-i asa baieti? Nu va e putin jena? Ca sa ma exprim in termeni de maraton, e ca si cum ati luat autobuzul pana la finish, in loc sa alergati intreaga cursa…

In aceasta situatie, problema se pune doar la nivel de moralitate, fair-play, bun-simt, pentru ca nu e o concurenta reala. Nu tin sa avem in Ro Club Maraton toti alergatorii din lume si nici macar din Romania. Prefer ca acei oameni care vin in club sa fie de calitate, sa se implice, sa inteleaga ce urmarim si cum ne dezvoltam. Insa furaciunea de pe site nu e ok. Avem un copyright acolo si s-ar putea sa facem uz de el daca ne suparam.

Cam atat despre bajetii astia “ardeleni cinstiti”. N-am de gand sa declansez un razboi – ar fi inutil si penibil. Am simtit doar nevoia sa spun ce ma deranjeaza.

Epigonul urmator este un individ caruia la un moment dat i-am oferit increderea si prietenia mea. Iar el si-a batut joc de ele. Poate ca ar fi trebuit sa ma astept la asa ceva de la un om care isi desconsidera intr-atat colegii medici incat sa ii priveasca ca pe niste inadaptati si incapabili de initiativa antreprenoriala si deci numai buni de a fi niste subalterni buni de exploatat.

Si acest personaj s-a inspirat la greu din activitatea mea. Ok, nici in zona profesionala nu pretind ca am inventat apa calda, desi am cateva contributii personale. Insa in ceea ce priveste zona de online, eu sunt de mult pe piata si am pornit totul de la zero, aducand siteurile la un nivel numai bun pentru a fi sursa de inspiratie pentru cineva pus pe “imprumutat”. Sigur, si in acest caz asemanarile sunt absolut intamplatoare… Omului i-au venit brusc toate ideile si ca sa vezi minune, ele au existat mai intai la mine pe siteuri.

Josnicia lui nu se opreste aici. Zilele trecute si-a pus un cunoscut sa ma spioneze la telefon si urma sa isi faca o programare la mine, ca sa fure in continuare know-how. Numai ca fraierul uitase ca ma sunase candva de pe acel numar, iar eu il bagasem in memorie. As rade in hohote daca nu m-ar dezgusta atat de tare… Dupa ce i-am spus “spionului” ca stiu din partea cui suna, individa s-a pierdut complet. La nici 2 minute ma suna “prietenul” si imi serveste niste explicatii penibile, pe care nu le-am inghitit.

Da, astia sunt oamenii. Ce daca au jdemii de ani de scoala, ce daca fac doctorate… caracterul si educatia primara ies imediat la iveala. Mai bine zis lipsa lor. Ca un om imbracat la patru ace, dar cu negru sub unghii.

Probabil va asteptati sa spun despre cine e vorba. Nu o sa o fac. Nici in primul caz, nici in al doilea. Le-as face o publicitate pe care nu o merita.

Sunt doar niste epigoni marunti.

 Alergarea la minus enspe grade nu e chiar atat de criminala pe cat pare, dintr-un motiv foarte simplu – atunci cand alergi, corpul tau produce suficient de multa caldura incat sa nu simti gerul decat eventual la varful nasului si in obraji. O poate spune oricine s-a antrenat zilele trecute, cand temperatura a coborat la niste valori despre care uitasem ca exista.

Sambata am iesit impreuna cu trei prieteni in IOR. Ningea si temperatura coborase pe la -9 grade. Destul de dificil de alergat prin zapada proaspata, insa peisajul era de-a dreptul feeric. Am alergat 15 km.

Insa si mai frumos a fost duminica. Afara temperatura coborase la -15 grade. Zapada scartaia sub adidasi si pe alocuri erau portiuni de gheata. In ciuda frigului, soarele stralucea fumos si cativa oameni iesisera la plimbare in parc. Noi ne-am adunat vreo 12 la alergarea de grup.

Nu cred ca facem ceva iesit din comun. Atat timp cat stii cum sa te imbraci, astfel incat sa nu simti frigul, dar nici sa nu te supraincalzesti, restul e distractie. In primavara cam toti avem maratoane “arvunite”, asa ca trebuie sa facem antrenamente indiferent de vremea de afara. Duminica am alergat 16 km si am avut febra musculara in regiune inghinala de la alergarea mai dificila, din cauza ghetii.

Daca aveti chef sa incercati o experienta noua, veniti cu noi la alergarile de grup. Ne vedem in fiecare duminica la ora 10 in parcarea de langa Biserica de Lemn din Parcul IOR.

Ce conteaza ca afara sunt -5 grade. Hai sa iesim sa alergam desculti, ca cica asa e cel mai bine pentru picioarele noastre.

Daca ar fi sa ne luam dupa niste cercetatori americani, ar trebui sa alergam in picioarele goale sau macar in pantofi cu toc inalt, ca oricum nu fac atat rau cat pantofii speciali de alergare.

S-au apucat ei sa faca un studiu (pe care l-au si publicat in The Jurnal of Injury) si au ajuns la concluzia de mai sus. Au luat in studiu 37 de  alergatori adulti, fara probleme musculoscheletale si care alergau cel putin 25 km pe saptamana. I-au incaltat in pantofi de alergare cu caracteristici cat mai comune si i-au pus sa alerge pe banda, observand ce se intampla cu picioarele lor.

N-are rost sa dau procente, ca oricum nu le retine nimeni, dar cert e ca au constatat ca fortele rotationale la care sunt supuse articulatiile picioarelor sunt mai mari decat in cazul alergarii in picioarele goale sau in cazul alergarii in pantofi cu toc.

Sunt sigur ca in principiu picioarele noastre sunt construite sa functioneze fara incaltari, insa mi se pare utopic sa ne gandim la alergare in picioarele goale in conditiile anului 2010.

Poate ca aceste incaltari numite Vibram vor fi solutia viitorului, insa pe moment sunt multumit de “adidasii” mei.

Daca vrei sa faci un altfel de antrenament de alergare, atunci incumeta-te sa iesi in parc pentru o alergare pe zapada. Vei descoperi ca fiecare pas este diferit de celalalt, ca vei obosi destul de repede si foarte probabil te vei alege cu febra musculara. Ai nevoie de echipament de iarna, adica haine mai groase, dar care totusi sa lase transpiratia sa se evapore. De preferat, imbraca-te in straturi. Ia-ti fes si manusi, iar daca este ger sau vant, ai putea opta pentru un buff.

Incaltamintea este foarte importanta – nu trebuie sa alunce, insa trebuie totusi sa fie usoara (e cam greu sa alergi in incaltari pentru munte, dupa parerea mea). Adidasii cu plasa sunt nepotriviti pentru iarna, pentru ca va intra frigul si te vei uda daca este mocirla.

Nu te astepta la performante la alergare pe zapada. Efortul pe care va trebui sa il depui este mai mare decat in mod normal.

Foarte important – bucura-te de peisaj! Este o experienta deosebita sa alergi printr-un peisaj ca o vedere, asa cum era azi parcul IOR. Noi ne-am adunat vreo 18 la alergare. Initial am fost 10, apoi s-au adaugat pe parcurs inca 8.

Pentru mine, azi a fost sparta gheatza. Nu cea de pe suprafata lacului, ci cea referitoare la antrenamentele de iarna. Cand am vazut luni ca ninge, mi s-a facut brusc frig si n-am mai avut nicio tragere de inima sa ies la antrenament afara. Mi-am facut rapid abonament la o sala din zona mea si am revenit la antrenamentele combinate de forta si cardio. Ca si anul trecut, am constatat ca imi era dor si de senzatia de muschi “lucrat”, asa ca voi continua sa alternez antrenamentele afara cu cele din sala. 

Azi am alergat 12 km si m-am simtit extraordinar.

Pentru cine este dornic sa incerce o alergare pe zapada, va invitam pe toti duminica viitoare in IOR la ora 10.

Practic, dupa MIB-ul din 2008, cel din 2009 ar fi putut sa fie un fiasco sau deloc, din cauza crizei (vezi maratonul organizat de DHL, care anul acesta nu s-a tinut), insa asa cum ne-am dorit toti, a fost un succes. Numarul de participanti a fost de vreo 3 ori mai mare ca anul trecut, organizarea mai buna, race bag-ul mai consistent, comunicarea mai eficienta.

Noi, Ro Club Maraton, am dorit sa ne implicam in sustinerea maratonului, mai mult decat a participa si a pune un banner pe site. Am dorit sa aducem un plus de imagine prin actiunile noastre. Si cred ca am reusit.
In primul rand, ne-am straduit sa ducem vestea despre concurs, prin scoli, pe la firme. Victor Vlad, vicepresedintele clubului, care are un bussines ce presupune contacte cu scoli si licee, s-a zbatut sa discute cu directori si profesori, astfel incat elevii lor sa pariticipe in numar cat mai mare. Ghinionul nostru a fost vremea foarte proasta, care in mod sigur i-a determinat pe parinti sa-si tina copiii acasa, iar pe posibilii spectatori sa ramana in fata televizorului, in loc sa vina sa ne incurajeze. Am promovat si eu concursul la cateva firme cu care am intrat in contact si cred ca cel mai mare succes l-am avut cu HP Romania care a venit cu vreo 2 sau 3 stafete. De fapt, cred ca fiecare din club a spus si altora despre concurs, iar acest gen de publicitate este mult mai valoros decat inserturile din reviste sau panourile outdoor.
Prin vara, mi-a venit ideea de a organiza o expozitie foto cu tematica de alergare. La prima privire parea usor, insa mi-a dat suficiente batai de cap incat sa ma intreb daca merita tot efortul… Din fericire, a meritat.

Read the rest of this entry »

La fix 2 ani de la lansarea primei versiuni a siteului, iata ca acum alergatorii din Romania (si nu numai) au un loc nou, frumos si performant unde sa se intalneasca.

Imi amintesc momentul cand dadeam la apa in 2007 prima versiune – habar nu aveam daca o sa se bucure de succes, daca o sa intereseze pe cineva, daca o sa genereze trafic, publicitate etc. A facut mai mult decat atat. A coagulat un grup de alergatori, care acum fac parte din Ro Club Maraton, cel mai mare club al alergatorilor din Romania.

 Anul acesta ne-am decis sa imbunatatim siteul. Cu sustinerea Intel si cu ajutorul firmelor Triumf si PHP Coder, va prezint acum noul www.maraton.info.ro:

Ce are nou siteul:

- platforma nou si foarte performanta (mie, ca admin, imi usureaza foarte mult munca)

- design modern

- organizare mai buna

- multiple facilitati pentru useri, dintre care as aminti cele 2 puncte forte: Calendarul de evenimente si Jurnalul de antrenament

 Jurnalul de antrenament este o aplicatie unica in webul romanesc – orice persoana care isi face un cont pe site, poate sa isi tina online un jurnal de antrenament, cu aplicabilitate pentru alergatori, triatlonisti, inotatori, ciclisti, dar si pentru cei ce merg la sala (fitness, cardio). Antrenamentele pot fi analizate in rapoarte si grafice.

Va invit sa descoperiti noul www.maraton.info.ro

In aceasta perioda, cu cateva zile inainte de alegerile prezidentiale, indemnul meu ar putea parea a fi unul electoral. Departe de mine aceasta intentie. Mi-e scarba de politica si de tot ce tine de ea.

Ciprian Balanescu, omul pe care va rog sa il votati, este un triatlonist tanar, talentat si cu perspective foarte mari de a deveni campion de talie mondiala. Este cel mai bun triatlonist roman, insa talentul lui se va pierde daca nu va reusi sa plece afara pentru a se antrena intr-un mediu cu adevarat profesionist. In Romania, triatlonul este un sport aproape necunoscut (tocmai de aceea imi permit sa reamintesc probele, pentru cei care au nimierit aici fara a avea legatura cu sportul – inot, bicicleta si alergare).

 Cirpian isi doreste sa concureze pentru Romania la Olimpiada de la Londra din 2012. Chiar daca va ajunge acolo, sansele lui pentru a se clasa cat mai bine depind foarte mult de o pregatire speciala timp de cativa ani, intr-o echipa de top. El a fost acceptat in echipa Spaniei, insa are nevoie de 10.000 euro pe an pentru echipament.  Trebuie spus ca echipamentul profesionist pentru triatlon este foarte scump. Doar bicicleta costa cateva mii de euro (iar modelele cele mai grozave ajung la pretul unei masini). Ciprian are deja 6000 euro. Restul ii poate obtine printr-un program initiat de BRD, numit “Cautam oameni mari!”.

Cei care au o poveste postata acolo pot fi votati de vizitatori, iar povestea cu cele mai multe voturi primeste aceasta sustinere financiara.

Despre Ciprian am auzit cu ceva timp in urma, dar l-am cunoscut abia recent, la Crosul “15 noiembrie” (unde el a ocupat locul 1 la categoria seniori amatori).  Este un tip deschis si prietenos. Ca sa nu mai zic ca alearga ca din pusca (el a terminat crosul in vreo 13 minute, iar eu in peste 21…).

Va rog sa il votati! E nevoie sa va inregistrati pe site, insa va garantez ca acest lucru dureaza fix jumatate de minut. Puteti vota in fiecare zi, o singura data. Va multumesc!

 La Crosul “15 noiembrie”