Omul nu si-a propus sa intre in istoria literaturii romane, ci si-a notat intamplarile pe care le-a trait ca sa nu le uite. Cel putin asa mi-a spus atunci cand am schimbat cateva mailuri.

E vorba de un medic internist care isi povesteste intamplarile din facultate si apoi cele din spital in doua volume foarte amuzante. Omul are un stil extrem de dezinvolt, pe alocuri putin vulgar, dar per total “relaxativ” ( (c) Radio Guerilla).

Despre cartile lui Victor Hip am aflat de la un amic alergator, Grizon, un tip la fel de amuzant (in scris si in viata reala), care a avut bunavointa sa imi imprumute cartile, desi i-am tinut sechestrata o alta carte vreun an (rusine sa imi fie…).

Eu m-am distrat copios citind aceste carti, asa ca vi le recomand si voua. Le puteti comanda de aici – www.iaacasa.ro

Cartile se numesc “Doctorul” – Carnetul secret nr 1, respectiv2

… de cand nu mai e tata…

Inscrie-te la concurs pe www.doctor.info.ro si poti castiga unul dintre cele trei pedometre oferite de Amelite si Superfit.

Probabil ca pe cateva mii de siteuri si bloguri s-a scris deja despre Avatar, asa ca ma simt dator sa o fac si eu

Trebuie sa marturisesc faptul ca n-am avut rabdare si am vazut filmul mai intai intr-o varianta culeasa de pe net, trasa destul de prost. Imi pare rau ca nu m-am abtinut pana la momentul cand as fi putut sa il vad la cinema, pentru ca experienta este complet diferita. A fost prima data cand am vazut un film 3D si trebuie sa va spun ca in cazul in care nu ati fost deja la un astfel de cinema, ar trebui sa o faceti. Chiar si cei mai carcotasi vor fi incantati.

Despre Avatar puteti citi pe net recenzii cu mult mai bune decat as putea face eu aici, asa ca nu ma voi lansa in discutii. Este un film reusit, muncit, gandit.  Povestea este frumoasa, desi cam exagerat de “ecologista”. Efectul 3D amplifica mult senzatiile si ii da un plus de valoare, greu de realizat altfel.

Pe scurt – merita sa il vedeti!

In poza – avatarul meu suparat din filmul Avatar

Inainte de orice, cautati in DEX cuvantul “epigon” (asta in cazul in care nu stiti deja ce semnificatie are) – www.dexonline.ro

Ok, acum ca v-ati lamurit despre ce voi vorbi aici, sa intram in subiect.

Ro Club Maraton s-a dovedit un proiect de mare succes. Am crescut extrem de rapid, am devenit cunoscuti, avem peste 100 de membri, ne stie toata lumea etc etc. Intr-un fel era de asteptat. In toata lumea exista cluburi de alergatori. La noi trebuia doar ca cineva sa puna bazele si restul a venit de la sine. Evident, nu am inventat noi apa calda. Insa pot sa spun cu mana pe inima ca am conceput acest club de la zero, bazandu-ne pe intuitie si pe ceea ce am mai vazut pe afara.

Asteptam momentul cand in Romania avea sa apara un alt club de alergatori (amatori). Este absolut normal sa se intample acest lucru. In mod normal as fi salutat aparitia acestui club si mi-as fi vazut mai departe de treaba mea. E loc pentru toata lumea, atat la concursuri, cat si pe net.

Insa cei care au infiintat noul club de alergatori (in Cluj) au ales sa copieze aproape tot ce tine de clubul nostru si de site. Este mai mult decat evident. Pornind de la concept, pe care l-au importat pe de-a-ntregul, continuand cu siteul care este un fel de copie mult mai slaba a siteului nostru si terminand cu paragrafe intregi furate cu copy-paste de la noi (eventual cu 2-3 cuvinte schimbate). Este o situatie mai mult decat jenanta… Ca sa nu mai zic ca printre membri lor se gasesc 2 persoane care pana acum erau in Ro Club Maraton… Magaria a continuat cu preluarea unui articol pe care noi l-am publicat primii si apoi l-au cerut si ei autorului (acesta fiind undeva in SUA, deci departe de orice probleme penibile de genul celor mentionate).

Mi se pare extrem de aiurea sa copiezi complet un concept, un site, abordarea, fraze intregi… practic tot… si apoi sa fii atat de ipocrit incat la “Despre noi” sa spui ca ti-au servit de model cluburile de afara, pe care le-ai vazut pe la concursuri… Nici macar un cuvant despre Ro Club Maraton de la care ai furat tot ce se poate. Probabil ca merg pe principiu “orice asemanare cu cluburi si siteuri existente este pur intamplatoare…” Nu-i asa baieti? Nu va e putin jena? Ca sa ma exprim in termeni de maraton, e ca si cum ati luat autobuzul pana la finish, in loc sa alergati intreaga cursa…

In aceasta situatie, problema se pune doar la nivel de moralitate, fair-play, bun-simt, pentru ca nu e o concurenta reala. Nu tin sa avem in Ro Club Maraton toti alergatorii din lume si nici macar din Romania. Prefer ca acei oameni care vin in club sa fie de calitate, sa se implice, sa inteleaga ce urmarim si cum ne dezvoltam. Insa furaciunea de pe site nu e ok. Avem un copyright acolo si s-ar putea sa facem uz de el daca ne suparam.

Cam atat despre bajetii astia “ardeleni cinstiti”. N-am de gand sa declansez un razboi – ar fi inutil si penibil. Am simtit doar nevoia sa spun ce ma deranjeaza.

Epigonul urmator este un individ caruia la un moment dat i-am oferit increderea si prietenia mea. Iar el si-a batut joc de ele. Poate ca ar fi trebuit sa ma astept la asa ceva de la un om care isi desconsidera intr-atat colegii medici incat sa ii priveasca ca pe niste inadaptati si incapabili de initiativa antreprenoriala si deci numai buni de a fi niste subalterni buni de exploatat.

Si acest personaj s-a inspirat la greu din activitatea mea. Ok, nici in zona profesionala nu pretind ca am inventat apa calda, desi am cateva contributii personale. Insa in ceea ce priveste zona de online, eu sunt de mult pe piata si am pornit totul de la zero, aducand siteurile la un nivel numai bun pentru a fi sursa de inspiratie pentru cineva pus pe “imprumutat”. Sigur, si in acest caz asemanarile sunt absolut intamplatoare… Omului i-au venit brusc toate ideile si ca sa vezi minune, ele au existat mai intai la mine pe siteuri.

Josnicia lui nu se opreste aici. Zilele trecute si-a pus un cunoscut sa ma spioneze la telefon si urma sa isi faca o programare la mine, ca sa fure in continuare know-how. Numai ca fraierul uitase ca ma sunase candva de pe acel numar, iar eu il bagasem in memorie. As rade in hohote daca nu m-ar dezgusta atat de tare… Dupa ce i-am spus “spionului” ca stiu din partea cui suna, individa s-a pierdut complet. La nici 2 minute ma suna “prietenul” si imi serveste niste explicatii penibile, pe care nu le-am inghitit.

Da, astia sunt oamenii. Ce daca au jdemii de ani de scoala, ce daca fac doctorate… caracterul si educatia primara ies imediat la iveala. Mai bine zis lipsa lor. Ca un om imbracat la patru ace, dar cu negru sub unghii.

Probabil va asteptati sa spun despre cine e vorba. Nu o sa o fac. Nici in primul caz, nici in al doilea. Le-as face o publicitate pe care nu o merita.

Sunt doar niste epigoni marunti.

O sa scriu aceasta relatare cu gandul ca poate cineva o va citi si se va gandi de doua ori inainte de a-s monta un contor pasant in apartament.

Ce este un “contor pasant”? Pai, un contor de gaze ce se monteaza in apartament, intre teava ce aduce gazele si aragaz. Aparent o treaba absolut ok, care ar trebui sa-ti reduca cheltuielile, pe principiul “platesti cat consumi”. Cum noi nu stam cu aragazul pornit non-stop ca sa facem economie la caldura si nici nu gatim excesiv de mult, ne-am gandit ca e o investitie buna.

Prima problema – dupa ce l-am montat ni s-a spus ca e necesar sa instalam si un detector de gaze, conform legislatiei. Asa ca am mai decartat scurt 200 lei, dar nu ne-a picat bine faptul ca nu ni s-a spus de la inceput (asta se intampla prin 2008).

Pana in toamna anului trecut nu s-a intamplat nimic cu problema asta, doar ca intr-o buna zi ne-am trezit ca nu mai avem gaze. Nu numai noi, ci tot blocul (mai bine zis, scara noastra). Explicatia – au fost detectata o scurgere de gaze si Distrigazul a oprit distributia. Ni se spune – ati facut modificari la retea, reteaua e mai veche de 25 de ani, deci nu veti mai primi gaze pana nu rezolvati problema. Frumos!

Marioval, firma care ne-a montat aceste contoare pasante stie foarte bine ca se va ajunge la aceasta situatie (nu suntem primii care au trecut prin aceste etape), dar au “uitat” sa ne previna. Ei si-au facut treaba, au luat banii si ne-au lasat sa ne descurcam.

A urmat o perioada de vreo 2 luni in care nu am avut gaze. Doar cand nu mai ai un lucru iti dai seama cat de mult iti lipseste… In plus, discutii peste discutii cu vecinii… ce facem… cum rezolvam… Pana la urma am decis sa schimbam coloanele, deci alti bani, alta distractie. Cu cateva zile inainte de Craciun am avut in sfarsit gaze la aragaz.

Doar ca lucrurile nu s-au oprit aici. In urma cu 2 zile alarma de gaz in inceput sa urle ca nebuna si gazele s-au oprit (detectorul opreste automat distributia cand se detecteaza scurgeri). Doar ca nu era gaz ceea ce detectase, ci o friptura la cuptor peste care pusesem putin vin. Am aflat cu “bucurie” ca aceste porcarii de detectoare sunt sensibile si la aburi de alcool, la anumite spary-uri… Acum trebuie sa cumparam o electrovalva (sau vana… nu stiu) de apartament, astfel incat sa nu se mai intrerupa gazul la tot blocul atunci cand cineva face vin fiert.

Concluzia – nu contor pasant!

Unii oameni fura din buzunare. Altii fura din magazine. Altii sparg case.

Iar altii fura idei.

“Prietene” doctorand, cand o sa incetezi sa te inspiri din munca mea? La un moment dat s-ar putea sa ma supar rau. Cred ca in afara de ce ti-am dat eu moka, ai furat destul. Cand ai de gand sa te opresti?

Bine v-am regasit in 2010, care sper sa fie un an mult mai bun decat precedentii, mai ales pentru cei care merita acest lucru.

Am inceput anul in forta cu o prezenta in direct la Antena 1, la Observatorul de dimineata. Asa cum era de asteptat, discutia s-a invartit in jurul ideii “ne-am ingrasat de sarbatori, aoleu, ce ne facem…?” Eu unul nu m-am ingrasat, pentru ca am avut destula grija. Ma asteapta 2 maratoane in aceasta primavara, asa ca trebuie sa mai scap de balast, nu sa mai adaug. Din pacate, pentru multi romani sarbatorile inseamna mancat si iar mancat, in cantitati uriase, din toate felurile si mult mai gras si dulce ca in mod obisnuit. Plus alcool la greu. E greu de inteles de ce se lacomesc oamenii in asa hal, de parca in anul ce vine ar trebui sa manance numai frunze de salata si sa bea apa plat (evident, cu lamaie). Poti sa ai sarbatori fumoase si fara sa plesnesti mancand. Imi vine sa imi pun chiloti rosii de campanie si sa spun precum “diva” Mihaela “mancatul e chiar singura ta placere?”. Ei bine nu, mai exista si bautul

Dar nu-i nimic. Pentru toate exista o solutie – www.superfit.ro

Mi-am facut un inventar al kilometrajului din 2009 si mi-a iesit in jur de 1915 km. Poate ca daca nu ar fi fost un decembrie asa friguros si cu zapada reuseam sa sar de 2000, insa am avut cateva antrenamente la sala, pe care nu le-am mai pus la socoteala. Nu e prea mult, dar nici putin. Am totusi colegi care sar de 3000. Doar ca ei nu prea au copii acasa… Nu e vorba doar de timpul efectiv pe care il consum cu antrenamentele, ci si de capacitatea de a mai fi “integru morfofunctional” pentru a reactiona bine cu cei din jur. Mai exact, un antrenament ce sare de 12-15 km ma oboseste suficient de mult incat sa nu prea mai am chef sa fiu calarit de puradei. Asa ca trebuie sa le impac pe toate. Oricum, cu pasi mici, am reusit totusi sa imi imbunatatesc timpii – pentru prima data am alergat 1 km in mai putin de 4 minute, am alergat semi cu mai putin de 5 min/km (asta e o mare performanta pentru mine – doar cine alearga curse lungi isi poate da seama de diferenta dintre un semi cu 5:20 si unul cu 4:50 pe km), iar la maraton am doborat bariera de 3:45 (abia o astept pe cea de la 3:30 – sa vedem daca o sa se intample anul acesta).

Mult mai incet m-am deplasat spre si de la Predeal, unde am facut Revelionul la invitatia unor prieteni. Am experimentat condusul in “coloana infinitului” intre Comarnic si Predeal. Nu cred ca voi mai calca vreodata pe acolo in perioada sarbatorilor. Gandurile mele de aleasa recunostinta se indreapta spre cei care gestioneaza infrasctructura acestei tari – sa aveti parte de un an la fel de bun ca si drumurile noastre!

In rest, sa fim sanatosi, sa nu ne enervam si sa privim partea buna a vietii! La multi ani!

Dar nu-i nimic, vine altul. Mult mai bun sper.

Nu am cum sa spun ca 2009 a fost un an bun. Incepuse linistit, cu toata lumea aparent ok, cu bebe mic si cuminte nascut in noiembrie, cu o noua locatie (mai buna) a cabinetului… insa in februarie l-am pierdut pe tata… Nu e un subiect pe care sa vreau sa il dezvolt aici, asa ca voi trece peste asta pastrand durerea doar in sufletul meu.

Asadar, despre 2009 nu o sa imi amintesc cu placere, in ciuda faptului ca au fost si lucruri bune. Am continuat sa ma antrenez cu perseverenta. Alergatul face parte din viata mea. A devenit o bucata din firescul fiecarei saptamani. Cand nu alerg cateva zile, am o senzatie ciudata si trebuie sa imi iau rapid “drogul” ca sa nu intru in sevraj.

In aprilie am incheiat cu bine cursul de nutritie sportiva si am fost la Lausanne, la sediul IOC unde am primit diploma de absolvire. La doua zile dupa asta alergam Maratonul Paris. Cu gandul la tata, care ar fi trebuit sa ma insoteasca in aceasta calatorie, pana la Milano. Stiu ca era atat de multumit ca si-a atins scopul si a reusit sa ma conduca pe drumul catre o viata activa (el care nu facuse niciodata sport, insa ii intelegea importanta si a insistat atat de mult sa nu fiu un sedentar).

Tot in primavara am relansat www.doctor.info.ro dupa o munca destul de intensa. Vara am dedicat-o relansarii firmei mele si a siteului www.superfit.ro . Si anul acesta am ajutat o multime de oameni sa manance sanatos, sa scape de kilograme, sa traiasca mai bine. Nu e o meserie usoara, insa merita din plin efortul atunci cand ma intalnesc cu un fost pacient si imi spune ca i-am schimbat viata. As vrea doar ca oamenii care vin la mine sa aiba mai multa incredere in ei. Asta e tot secretul.

Toamna a insemnat pregatirea pentru Maratonul Budapesta si Maratonul Bucuresti (unde am alergat doar semi). In paralel am inceput munca la noul www.maraton.info.ro (sa se inteleaga, nu singur, ci de data asta impreuna cu profesionisti, care au facut treaba foarte buna, dupa cum se vede).

Tot anul am filmat cu ProTV si Antena 1, carora le multumesc pentru increderea acordata.

Clubul a crescut extraordinar de mult in acest an si a reprezentat o preocupare aproape mai mare decat firma. O sa povestesc alta data despre asta.

La capitolul dezamagiri am marcat doua incercari esuate de a incepe parteneriate cu oameni care aparent pareau ok. Unul s-a dovedit un ciudat total defazat de lumea reala, iar celalalt a fost interesat doar sa fure idei pentru a le folosi in afacerea lui. Oameni de 2 bani. Nu spun mai multe pentru ca nu vreau sa imi murdaresc blogul cu astfel de amintiri.

Peste toate acestea, ii multumesc lui Dumnezeu ca mi-a tinut familia sanatoasa si indestulata, ca fetele mele cresc frumos, ca ne este bine impreuna.

Daca 2010 ar fi macar tot atat de bun ca 2009 (exceptand pierderea…), as fi multumit.

Printre multele lucruri pe care as vrea sa le fac in 2010 se numara si blogul (de fapt blogurile). Sper sa am mai mult timp sa stau sa scriu. Pana atunci  – La Multi Ani!