Alergarea la minus enspe grade nu e chiar atat de criminala pe cat pare, dintr-un motiv foarte simplu – atunci cand alergi, corpul tau produce suficient de multa caldura incat sa nu simti gerul decat eventual la varful nasului si in obraji. O poate spune oricine s-a antrenat zilele trecute, cand temperatura a coborat la niste valori despre care uitasem ca exista.

Sambata am iesit impreuna cu trei prieteni in IOR. Ningea si temperatura coborase pe la -9 grade. Destul de dificil de alergat prin zapada proaspata, insa peisajul era de-a dreptul feeric. Am alergat 15 km.

Insa si mai frumos a fost duminica. Afara temperatura coborase la -15 grade. Zapada scartaia sub adidasi si pe alocuri erau portiuni de gheata. In ciuda frigului, soarele stralucea fumos si cativa oameni iesisera la plimbare in parc. Noi ne-am adunat vreo 12 la alergarea de grup.

Nu cred ca facem ceva iesit din comun. Atat timp cat stii cum sa te imbraci, astfel incat sa nu simti frigul, dar nici sa nu te supraincalzesti, restul e distractie. In primavara cam toti avem maratoane “arvunite”, asa ca trebuie sa facem antrenamente indiferent de vremea de afara. Duminica am alergat 16 km si am avut febra musculara in regiune inghinala de la alergarea mai dificila, din cauza ghetii.

Daca aveti chef sa incercati o experienta noua, veniti cu noi la alergarile de grup. Ne vedem in fiecare duminica la ora 10 in parcarea de langa Biserica de Lemn din Parcul IOR.

Ce conteaza ca afara sunt -5 grade. Hai sa iesim sa alergam desculti, ca cica asa e cel mai bine pentru picioarele noastre.

Daca ar fi sa ne luam dupa niste cercetatori americani, ar trebui sa alergam in picioarele goale sau macar in pantofi cu toc inalt, ca oricum nu fac atat rau cat pantofii speciali de alergare.

S-au apucat ei sa faca un studiu (pe care l-au si publicat in The Jurnal of Injury) si au ajuns la concluzia de mai sus. Au luat in studiu 37 de  alergatori adulti, fara probleme musculoscheletale si care alergau cel putin 25 km pe saptamana. I-au incaltat in pantofi de alergare cu caracteristici cat mai comune si i-au pus sa alerge pe banda, observand ce se intampla cu picioarele lor.

N-are rost sa dau procente, ca oricum nu le retine nimeni, dar cert e ca au constatat ca fortele rotationale la care sunt supuse articulatiile picioarelor sunt mai mari decat in cazul alergarii in picioarele goale sau in cazul alergarii in pantofi cu toc.

Sunt sigur ca in principiu picioarele noastre sunt construite sa functioneze fara incaltari, insa mi se pare utopic sa ne gandim la alergare in picioarele goale in conditiile anului 2010.

Poate ca aceste incaltari numite Vibram vor fi solutia viitorului, insa pe moment sunt multumit de “adidasii” mei.

O sa scriu aceasta relatare cu gandul ca poate cineva o va citi si se va gandi de doua ori inainte de a-s monta un contor pasant in apartament.

Ce este un “contor pasant”? Pai, un contor de gaze ce se monteaza in apartament, intre teava ce aduce gazele si aragaz. Aparent o treaba absolut ok, care ar trebui sa-ti reduca cheltuielile, pe principiul “platesti cat consumi”. Cum noi nu stam cu aragazul pornit non-stop ca sa facem economie la caldura si nici nu gatim excesiv de mult, ne-am gandit ca e o investitie buna.

Prima problema – dupa ce l-am montat ni s-a spus ca e necesar sa instalam si un detector de gaze, conform legislatiei. Asa ca am mai decartat scurt 200 lei, dar nu ne-a picat bine faptul ca nu ni s-a spus de la inceput (asta se intampla prin 2008).

Pana in toamna anului trecut nu s-a intamplat nimic cu problema asta, doar ca intr-o buna zi ne-am trezit ca nu mai avem gaze. Nu numai noi, ci tot blocul (mai bine zis, scara noastra). Explicatia – au fost detectata o scurgere de gaze si Distrigazul a oprit distributia. Ni se spune – ati facut modificari la retea, reteaua e mai veche de 25 de ani, deci nu veti mai primi gaze pana nu rezolvati problema. Frumos!

Marioval, firma care ne-a montat aceste contoare pasante stie foarte bine ca se va ajunge la aceasta situatie (nu suntem primii care au trecut prin aceste etape), dar au “uitat” sa ne previna. Ei si-au facut treaba, au luat banii si ne-au lasat sa ne descurcam.

A urmat o perioada de vreo 2 luni in care nu am avut gaze. Doar cand nu mai ai un lucru iti dai seama cat de mult iti lipseste… In plus, discutii peste discutii cu vecinii… ce facem… cum rezolvam… Pana la urma am decis sa schimbam coloanele, deci alti bani, alta distractie. Cu cateva zile inainte de Craciun am avut in sfarsit gaze la aragaz.

Doar ca lucrurile nu s-au oprit aici. In urma cu 2 zile alarma de gaz in inceput sa urle ca nebuna si gazele s-au oprit (detectorul opreste automat distributia cand se detecteaza scurgeri). Doar ca nu era gaz ceea ce detectase, ci o friptura la cuptor peste care pusesem putin vin. Am aflat cu “bucurie” ca aceste porcarii de detectoare sunt sensibile si la aburi de alcool, la anumite spary-uri… Acum trebuie sa cumparam o electrovalva (sau vana… nu stiu) de apartament, astfel incat sa nu se mai intrerupa gazul la tot blocul atunci cand cineva face vin fiert.

Concluzia – nu contor pasant!

Astazi am spart gheata intr-un nou domeniu – pentru prima data am fost invitat la o emisiune de radio. Am primit o invitatie de la Radio Sport Total FM, pe care il gasiti pe 105,8 si pe net la www.spt.ro. Emisiunea s-a numit “Suporter de serviciu”. Bineinteles, in ora cat am fost eu invitat am vorbit despre nutritie  – atat generalitati, dar si cateva lucruri despre nutritie sportiva. In sfarsit am avut si eu ocazia sa spun cateva lucruri despre acest domeniu.

Experienta la radio este interesanta si destul de diferita fata de TV, unde deja am fost de atatea ori (nu imi fac din asta un titlu de glorie, sa se inteleaga).

Trecand in alta zona, daca aveti sa cititi un interviu cu mine, cumparati revista “Bucataria pentru toti”. Printre retete care mai de care mai apetisante, am spus si eu cateva idei despre alimentatie, diete etc.

E bine si de partea aceasta a baricadei, insa abia astept sa vad ce se va mai intampla cu Men’s Health (care a fost preluat oficial de trustul Attica Media). Sper sa colaborez in continuare si sa le iau eu altora interviuri

Unii oameni fura din buzunare. Altii fura din magazine. Altii sparg case.

Iar altii fura idei.

“Prietene” doctorand, cand o sa incetezi sa te inspiri din munca mea? La un moment dat s-ar putea sa ma supar rau. Cred ca in afara de ce ti-am dat eu moka, ai furat destul. Cand ai de gand sa te opresti?

Bine v-am regasit in 2010, care sper sa fie un an mult mai bun decat precedentii, mai ales pentru cei care merita acest lucru.

Am inceput anul in forta cu o prezenta in direct la Antena 1, la Observatorul de dimineata. Asa cum era de asteptat, discutia s-a invartit in jurul ideii “ne-am ingrasat de sarbatori, aoleu, ce ne facem…?” Eu unul nu m-am ingrasat, pentru ca am avut destula grija. Ma asteapta 2 maratoane in aceasta primavara, asa ca trebuie sa mai scap de balast, nu sa mai adaug. Din pacate, pentru multi romani sarbatorile inseamna mancat si iar mancat, in cantitati uriase, din toate felurile si mult mai gras si dulce ca in mod obisnuit. Plus alcool la greu. E greu de inteles de ce se lacomesc oamenii in asa hal, de parca in anul ce vine ar trebui sa manance numai frunze de salata si sa bea apa plat (evident, cu lamaie). Poti sa ai sarbatori fumoase si fara sa plesnesti mancand. Imi vine sa imi pun chiloti rosii de campanie si sa spun precum “diva” Mihaela “mancatul e chiar singura ta placere?”. Ei bine nu, mai exista si bautul

Dar nu-i nimic. Pentru toate exista o solutie – www.superfit.ro

Mi-am facut un inventar al kilometrajului din 2009 si mi-a iesit in jur de 1915 km. Poate ca daca nu ar fi fost un decembrie asa friguros si cu zapada reuseam sa sar de 2000, insa am avut cateva antrenamente la sala, pe care nu le-am mai pus la socoteala. Nu e prea mult, dar nici putin. Am totusi colegi care sar de 3000. Doar ca ei nu prea au copii acasa… Nu e vorba doar de timpul efectiv pe care il consum cu antrenamentele, ci si de capacitatea de a mai fi “integru morfofunctional” pentru a reactiona bine cu cei din jur. Mai exact, un antrenament ce sare de 12-15 km ma oboseste suficient de mult incat sa nu prea mai am chef sa fiu calarit de puradei. Asa ca trebuie sa le impac pe toate. Oricum, cu pasi mici, am reusit totusi sa imi imbunatatesc timpii – pentru prima data am alergat 1 km in mai putin de 4 minute, am alergat semi cu mai putin de 5 min/km (asta e o mare performanta pentru mine – doar cine alearga curse lungi isi poate da seama de diferenta dintre un semi cu 5:20 si unul cu 4:50 pe km), iar la maraton am doborat bariera de 3:45 (abia o astept pe cea de la 3:30 – sa vedem daca o sa se intample anul acesta).

Mult mai incet m-am deplasat spre si de la Predeal, unde am facut Revelionul la invitatia unor prieteni. Am experimentat condusul in “coloana infinitului” intre Comarnic si Predeal. Nu cred ca voi mai calca vreodata pe acolo in perioada sarbatorilor. Gandurile mele de aleasa recunostinta se indreapta spre cei care gestioneaza infrasctructura acestei tari – sa aveti parte de un an la fel de bun ca si drumurile noastre!

In rest, sa fim sanatosi, sa nu ne enervam si sa privim partea buna a vietii! La multi ani!