Despre Murakami am aflat de la prietenul meu Marian Chiriac. Asa ca i-am cerut lui Mos Craciun sa imi aduca ultima lui carte “Autoportretul scriitorului ca alergator de cursa lunga.” Iar Mosul mi-a ascultat rugamintea si mi-a adus-o.

Bineinteles, in doua zile am dat-o gata – pe de-o parte pentru ca este o carte despre alergarea pe distante lungi, pe de alta pentru ca acest autor japonez are un stil simplu si relaxant de a scrie. Nu auzisem de el inainte. E unul dintre scriitorii moderni bine cotati; a fost chiar nominalizat la Nobel pentru literatura in 2007.

Acest autoportret e un fel de jurnal scris printre picaturi de-a lungul catorva ani. Titul original, cel putin cel in engleza, suna mult mai bine decat cel ales de traducatorul roman – What I talk about when I talk about running

Murakami este un alergator oarecare. Ca si mine, ca si multi alti alergatori amatori care isi tocesc adidasii la antrenamente si la maratoane. A alergat 24 de maratoane. Se lupta, ca si noi, cu timpii obtinuti in concursuri, se bucura de fiecare clipa petrecuta in alergare… in fine, e un alergator ca multi altii. Tocmai asta face ca romanul lui sa mearga direct la sufletul altui alergator obisnuit, asa cum sunt si eu.

Se pare ca sentimentele si senzatiile pe care le traieste un alergator pe distante lungi – in concursuri, la antrenamente, in relatiile cu ceilalti, in sufletul sau – se incadreaza in niste tipare. Probabil ca e ceva similar cu dragostea. Desi suntem diferiti, ne indragostim de persoane diferite, in conditii diferite, ceea ce simtim si modul in care ne comportam este extrem de asemanator.

M-am recunoscut in multe dintre paginile romanului lui Murakami. Il recomand spre citire oricui, chiar daca nu este alergator.

Dar nu-i nimic, vine altul. Mult mai bun sper.

Nu am cum sa spun ca 2009 a fost un an bun. Incepuse linistit, cu toata lumea aparent ok, cu bebe mic si cuminte nascut in noiembrie, cu o noua locatie (mai buna) a cabinetului… insa in februarie l-am pierdut pe tata… Nu e un subiect pe care sa vreau sa il dezvolt aici, asa ca voi trece peste asta pastrand durerea doar in sufletul meu.

Asadar, despre 2009 nu o sa imi amintesc cu placere, in ciuda faptului ca au fost si lucruri bune. Am continuat sa ma antrenez cu perseverenta. Alergatul face parte din viata mea. A devenit o bucata din firescul fiecarei saptamani. Cand nu alerg cateva zile, am o senzatie ciudata si trebuie sa imi iau rapid “drogul” ca sa nu intru in sevraj.

In aprilie am incheiat cu bine cursul de nutritie sportiva si am fost la Lausanne, la sediul IOC unde am primit diploma de absolvire. La doua zile dupa asta alergam Maratonul Paris. Cu gandul la tata, care ar fi trebuit sa ma insoteasca in aceasta calatorie, pana la Milano. Stiu ca era atat de multumit ca si-a atins scopul si a reusit sa ma conduca pe drumul catre o viata activa (el care nu facuse niciodata sport, insa ii intelegea importanta si a insistat atat de mult sa nu fiu un sedentar).

Tot in primavara am relansat www.doctor.info.ro dupa o munca destul de intensa. Vara am dedicat-o relansarii firmei mele si a siteului www.superfit.ro . Si anul acesta am ajutat o multime de oameni sa manance sanatos, sa scape de kilograme, sa traiasca mai bine. Nu e o meserie usoara, insa merita din plin efortul atunci cand ma intalnesc cu un fost pacient si imi spune ca i-am schimbat viata. As vrea doar ca oamenii care vin la mine sa aiba mai multa incredere in ei. Asta e tot secretul.

Toamna a insemnat pregatirea pentru Maratonul Budapesta si Maratonul Bucuresti (unde am alergat doar semi). In paralel am inceput munca la noul www.maraton.info.ro (sa se inteleaga, nu singur, ci de data asta impreuna cu profesionisti, care au facut treaba foarte buna, dupa cum se vede).

Tot anul am filmat cu ProTV si Antena 1, carora le multumesc pentru increderea acordata.

Clubul a crescut extraordinar de mult in acest an si a reprezentat o preocupare aproape mai mare decat firma. O sa povestesc alta data despre asta.

La capitolul dezamagiri am marcat doua incercari esuate de a incepe parteneriate cu oameni care aparent pareau ok. Unul s-a dovedit un ciudat total defazat de lumea reala, iar celalalt a fost interesat doar sa fure idei pentru a le folosi in afacerea lui. Oameni de 2 bani. Nu spun mai multe pentru ca nu vreau sa imi murdaresc blogul cu astfel de amintiri.

Peste toate acestea, ii multumesc lui Dumnezeu ca mi-a tinut familia sanatoasa si indestulata, ca fetele mele cresc frumos, ca ne este bine impreuna.

Daca 2010 ar fi macar tot atat de bun ca 2009 (exceptand pierderea…), as fi multumit.

Printre multele lucruri pe care as vrea sa le fac in 2010 se numara si blogul (de fapt blogurile). Sper sa am mai mult timp sa stau sa scriu. Pana atunci  – La Multi Ani!

Se vede ca m-a cuprins spiritul vacantei – am apucat sa vad cateva filme din recolta 2009.

Din pacate n-am ales ce ar fi meritat. De exemplu, am vazut Bruno, adica un fel de Borat in varianta gay. Acelasi umor grosolan, aceleasi glume de autobaza… Nu pot sa zic ca nu am ras de cateva ori, dar in rest o mare pierdere de vreme.

Apoi am vrut sa vad un SF si am ales Surrogates cu Bruce Willis. Offf, omul asta chiar trebuie sa salveze pe toata lumea in fiecare film? Am vazut si Greu de ucis 4 – super efecte, aceeasi reteta. Surrogates e un film cu roboti. Care va sa zica, in viitorul nu foarte indepartat noi vom sta acasa intinsi pe spate, conectati la niste aparate, si niste roboti (tineri si frumosi, asa cum la un moment dat nu vom mai fi) vor face treaba in locul nostru. O ipoteza cam trasa de par…

Dupa ce vad asemenea filme am remuscari ca am pierdut cateva ore degeaba. Am nevoie de niste recomandari de filme bune. Sau macar un site care sa ma indrume.

N-am mai vazut de mult un film SF, decat ce apuc sa ciupesc pe AXN Sci-Fi, atunci cand televizorul nu e ocupat cu Disney Channel sau alte minuni.

District 9 a intrat direct in topul celor mai bune filme SF in clasamentul IMDb.com, ceea ce probabil ca spune ceva, fiind undeva pe locul 11 , in compania unor filme clasice precum Star Wars.

Filmul e ceva mai original decat alte productii de gen, probabil de aceea a fost asa apreciat. Sunt si niste substraturi politice pe acolo, trimiteri pe fata catre discriminare si ura de rasa, experimente secrete etc. Altfel, actiunea as zice ca e destul de subtire si previzibila. Ritmul e alert, crevetii-extraterestrii destul de realist relalizati, o multime de impuscaturi si urmariri, iar la final traiasca prietenia creveto-omeneasca.

Daca nu aveti ce face intr-o seara, puteti sa va umpleti timpul cu acest film.

Daca vrei sa faci un altfel de antrenament de alergare, atunci incumeta-te sa iesi in parc pentru o alergare pe zapada. Vei descoperi ca fiecare pas este diferit de celalalt, ca vei obosi destul de repede si foarte probabil te vei alege cu febra musculara. Ai nevoie de echipament de iarna, adica haine mai groase, dar care totusi sa lase transpiratia sa se evapore. De preferat, imbraca-te in straturi. Ia-ti fes si manusi, iar daca este ger sau vant, ai putea opta pentru un buff.

Incaltamintea este foarte importanta – nu trebuie sa alunce, insa trebuie totusi sa fie usoara (e cam greu sa alergi in incaltari pentru munte, dupa parerea mea). Adidasii cu plasa sunt nepotriviti pentru iarna, pentru ca va intra frigul si te vei uda daca este mocirla.

Nu te astepta la performante la alergare pe zapada. Efortul pe care va trebui sa il depui este mai mare decat in mod normal.

Foarte important – bucura-te de peisaj! Este o experienta deosebita sa alergi printr-un peisaj ca o vedere, asa cum era azi parcul IOR. Noi ne-am adunat vreo 18 la alergare. Initial am fost 10, apoi s-au adaugat pe parcurs inca 8.

Pentru mine, azi a fost sparta gheatza. Nu cea de pe suprafata lacului, ci cea referitoare la antrenamentele de iarna. Cand am vazut luni ca ninge, mi s-a facut brusc frig si n-am mai avut nicio tragere de inima sa ies la antrenament afara. Mi-am facut rapid abonament la o sala din zona mea si am revenit la antrenamentele combinate de forta si cardio. Ca si anul trecut, am constatat ca imi era dor si de senzatia de muschi “lucrat”, asa ca voi continua sa alternez antrenamentele afara cu cele din sala. 

Azi am alergat 12 km si m-am simtit extraordinar.

Pentru cine este dornic sa incerce o alergare pe zapada, va invitam pe toti duminica viitoare in IOR la ora 10.

Practic, dupa MIB-ul din 2008, cel din 2009 ar fi putut sa fie un fiasco sau deloc, din cauza crizei (vezi maratonul organizat de DHL, care anul acesta nu s-a tinut), insa asa cum ne-am dorit toti, a fost un succes. Numarul de participanti a fost de vreo 3 ori mai mare ca anul trecut, organizarea mai buna, race bag-ul mai consistent, comunicarea mai eficienta.

Noi, Ro Club Maraton, am dorit sa ne implicam in sustinerea maratonului, mai mult decat a participa si a pune un banner pe site. Am dorit sa aducem un plus de imagine prin actiunile noastre. Si cred ca am reusit.
In primul rand, ne-am straduit sa ducem vestea despre concurs, prin scoli, pe la firme. Victor Vlad, vicepresedintele clubului, care are un bussines ce presupune contacte cu scoli si licee, s-a zbatut sa discute cu directori si profesori, astfel incat elevii lor sa pariticipe in numar cat mai mare. Ghinionul nostru a fost vremea foarte proasta, care in mod sigur i-a determinat pe parinti sa-si tina copiii acasa, iar pe posibilii spectatori sa ramana in fata televizorului, in loc sa vina sa ne incurajeze. Am promovat si eu concursul la cateva firme cu care am intrat in contact si cred ca cel mai mare succes l-am avut cu HP Romania care a venit cu vreo 2 sau 3 stafete. De fapt, cred ca fiecare din club a spus si altora despre concurs, iar acest gen de publicitate este mult mai valoros decat inserturile din reviste sau panourile outdoor.
Prin vara, mi-a venit ideea de a organiza o expozitie foto cu tematica de alergare. La prima privire parea usor, insa mi-a dat suficiente batai de cap incat sa ma intreb daca merita tot efortul… Din fericire, a meritat.

Read the rest of this entry »

La fix 2 ani de la lansarea primei versiuni a siteului, iata ca acum alergatorii din Romania (si nu numai) au un loc nou, frumos si performant unde sa se intalneasca.

Imi amintesc momentul cand dadeam la apa in 2007 prima versiune – habar nu aveam daca o sa se bucure de succes, daca o sa intereseze pe cineva, daca o sa genereze trafic, publicitate etc. A facut mai mult decat atat. A coagulat un grup de alergatori, care acum fac parte din Ro Club Maraton, cel mai mare club al alergatorilor din Romania.

 Anul acesta ne-am decis sa imbunatatim siteul. Cu sustinerea Intel si cu ajutorul firmelor Triumf si PHP Coder, va prezint acum noul www.maraton.info.ro:

Ce are nou siteul:

- platforma nou si foarte performanta (mie, ca admin, imi usureaza foarte mult munca)

- design modern

- organizare mai buna

- multiple facilitati pentru useri, dintre care as aminti cele 2 puncte forte: Calendarul de evenimente si Jurnalul de antrenament

 Jurnalul de antrenament este o aplicatie unica in webul romanesc – orice persoana care isi face un cont pe site, poate sa isi tina online un jurnal de antrenament, cu aplicabilitate pentru alergatori, triatlonisti, inotatori, ciclisti, dar si pentru cei ce merg la sala (fitness, cardio). Antrenamentele pot fi analizate in rapoarte si grafice.

Va invit sa descoperiti noul www.maraton.info.ro

Am initiat un concurs. Click pe banner pentru afla detalii: