Fapturile au crescut mari: Dora 5 ani si Antonia 1 an

In aceasta perioda, cu cateva zile inainte de alegerile prezidentiale, indemnul meu ar putea parea a fi unul electoral. Departe de mine aceasta intentie. Mi-e scarba de politica si de tot ce tine de ea.

Ciprian Balanescu, omul pe care va rog sa il votati, este un triatlonist tanar, talentat si cu perspective foarte mari de a deveni campion de talie mondiala. Este cel mai bun triatlonist roman, insa talentul lui se va pierde daca nu va reusi sa plece afara pentru a se antrena intr-un mediu cu adevarat profesionist. In Romania, triatlonul este un sport aproape necunoscut (tocmai de aceea imi permit sa reamintesc probele, pentru cei care au nimierit aici fara a avea legatura cu sportul – inot, bicicleta si alergare).

 Cirpian isi doreste sa concureze pentru Romania la Olimpiada de la Londra din 2012. Chiar daca va ajunge acolo, sansele lui pentru a se clasa cat mai bine depind foarte mult de o pregatire speciala timp de cativa ani, intr-o echipa de top. El a fost acceptat in echipa Spaniei, insa are nevoie de 10.000 euro pe an pentru echipament.  Trebuie spus ca echipamentul profesionist pentru triatlon este foarte scump. Doar bicicleta costa cateva mii de euro (iar modelele cele mai grozave ajung la pretul unei masini). Ciprian are deja 6000 euro. Restul ii poate obtine printr-un program initiat de BRD, numit “Cautam oameni mari!”.

Cei care au o poveste postata acolo pot fi votati de vizitatori, iar povestea cu cele mai multe voturi primeste aceasta sustinere financiara.

Despre Ciprian am auzit cu ceva timp in urma, dar l-am cunoscut abia recent, la Crosul “15 noiembrie” (unde el a ocupat locul 1 la categoria seniori amatori).  Este un tip deschis si prietenos. Ca sa nu mai zic ca alearga ca din pusca (el a terminat crosul in vreo 13 minute, iar eu in peste 21…).

Va rog sa il votati! E nevoie sa va inregistrati pe site, insa va garantez ca acest lucru dureaza fix jumatate de minut. Puteti vota in fiecare zi, o singura data. Va multumesc!

 La Crosul “15 noiembrie”

Sunt aproape sigur ca cei mai multi dintre noi, in special tinerii, habar nu au ce semnificatie are acest 15 noiembrie.  In 1987, cu 2 ani inainte de Revolutie (sau ce o fi fost ea…), cativa oameni curajosi din Brasov s-au revoltat impotriva sistemului. Din nefericire pentru ei, comunistii au reusit sa-i reduca la tacere, insa a fost un semn clar ca zilele lor sunt numarate. Cititi mai multe pe siteul Asociatiei “15 noiembrie 1987″.

Nu pot sa am decat admiratie fata de acei oameni. In vremurile pe care le traim noi e asa de simplu sa injuri pe X sau pe Y… Nu numai ca nu te inchide nimeni, dar nici macar nu te baga in seama.

Asociatia organizeaza in fiecare an cate un cros comemorand evenimentele din 1987. Anul acesta a fost editia a 20-a. Am mers si eu, in special din dorinta de a ma revedea cu cei din club. Primul contact cu aerul tare din Brasov a fost destul de dur, in sensul ca la incalzire m-am cam sufocat. Stiam ca o sa fie o cursa rapida, asa ca aveam nevoie sa intru rapid in forma. Premiile mari au atras o multime de sportivi de top, care bineinteles au ocupat podiumul.

Traseul crosului a fost exact pe traseul pe care l-au parcurs muncitorii brasoveni in urma cu 22 de ani.

Cursa mea a fost marcata de faptul ca am avut inca de la inceput dureri in epigastru si n-am putut sa ma bucur absolut deloc. Abia asteptam sa se termine. Marele meu noroc a fost faptul ca am alergat cot la cot cu Bizu, un coleg mai nou in club, care m-a motivat prin simpla lui prezenta, dar si prin cateva incurajari. Probabil ca daca imi faceam singur cursa as fi fost tentat sa incetinesc in special in ultima parte, cand se urca o panta. Cert este ca am tras foarte tare si am reusit o medie de 4:26 pe km, ceea ce pentru mine este un progres evident. Kilometrul 2 l-am alergat chiar cu 4:13. Ca sa faceti diferenta, ritmul meu de maraton este 5:10, iar cel de antrenament 4:50-5. Acolo ma simt eu confortabil.

Am terminat in 21:50 pe lungimea de 4,90 km. Am iesit pe locul 182 din vreo 700, ceea ce e onorabil, zic eu. O parte dintre prietenii din club au terminat printre primii, iar Victor si Hiroko chiar au urcat pe podium la amatori.

Bineinteles, ca la orice cros din Ro, am avut parte de pustime needucata (in spirit atletic) – dupa cateva sute de metri se opreau brusc in mijlocul drumului, obstructionand pe cei care veneau din spate. Si cei de la care aveam pretentii au dat cu m… in fasole – un sportiv de performanta a participat ca amator si a “furat” locul pe podium unuia care merita sa fie acolo (premiile la amatori au fost absolut simbolice, de ordinul 20-30 lei, insa conteaza atat de mult sa urci pe podium si sa pleci cu o medalie acasa).

Una peste alta, desi a fost o zi obositoare, a meritat deplasarea la Brasov. Cam aici se incheie “sezonul competitional”. Nu stiu daca mai e vreun cros important anul acesta.

Aici sunt cateva grafice cu cursa mea si o harta a traseului:

Corporatiile vor oameni sanatosi, pentru ca oamenii sanatosi sunt productivi. Asa ca ii trimit la sala sau le organizeaza seminarii de nutritie.

Azi am fost invitat la HP Romania unde am sustinut un seminar de nutritie generala. Audienta a fost in mare masura feminina (ceea ce nu m-a deranjat deloc Prezentarea mea a fost foarte bine primita. Dupa partea “teoretica” am fost efectiv bombardat cu intrebari.

Concluzia mea in urma acestor seminarii este ca oamenii sunt avizi de informatie, insa in aceeasi masura isi doresc sa primeasca aceasta informatie de la o sursa credibila.

Aflu si eu de pe net ca numarul noiembrie-decembrie este ultimul scos de MH, ca parte a trustului Burda. Sa vedem ce va fi in continuare? Va fi preluat de alt trust? Se va duce pe apa sambetei? Daca va fi preluat de altcineva, vor fi preluati si colaboratorii externi, asa cum sunt si eu? Despre echipa de baza (4 oameni) se stie ca vor merge odata cu revista, prin contract.

Criza a lovit destul de puternic in presa si implicit in MH. Oamenii loiali au ramas pe pozitii. Printre care si eu. Asa mi s-a parut corect. Sa vedem acum daca gestul meu va fi apreciat.

Imi amintesc cu emotie anul 2005 cand am fost invitat sa fac parte din echipa MH. Atentie – invitat! N-am dat interviu, n-am trimis articole de proba, nici macar nu visam sa ajung acolo (pentru ca nu stiam ca va exista si in Ro). Echipa de atunci – Razvan, Dragos, Marius, Felicia, Dana si Catalin, m-au intampinat cu caldura. Am avut o colaborare foarte buna si productiva.

Pentru mine a fost o trecere fabuloasa de la o revistutza de 0.9 lei (Culturism&Fitness) la o una internationala, care apare in 40 de tari si care impune niste standarde deosebite.

Am scris o multime de articole originale. Am muncit la ele cu maxima placere. Pe langa acestea am avut in fiecare numar cel putin 3-4 adaptari si traduceri. Am cunoscut o multime de oameni interesanti. Am pus pe roate si am coordonat 4 editii ale concursului “Da jos burta!”

In fine, am facut ce am facut. Totul cu placere.

Chiar daca nu va mai fi pe piata din Ro sau chiar daca va fi, insa fara mine ca si colaborator, va sfatuiesc sa cititi Men’s Health. Este o revista misto.

Eu ascult muzica atunci cand alerg. Si la antrenamente si in concursuri. Asa m-am obisnuit inca de la inceput si mi se pare ceva ciudat cand imi uit mp3-ul sau raman fara “curent”. Orice ar spune alti alergatori, pe mine ma ajuta foarte mult. Se pare ca exista si argumente stiintifice in favoarea muzicii in timpul alergarii.

Dr. Costas Karageorghis considera muzica a fi “drogul legal” al sportului, capabil sa amelioreze performanta cu pana la 20% si sa reduca perceptia efortului cu 10%

Dr. Karageorghis este sef al unui departament din cadrul Univeristatii Brunes care se ocupa cu studiul muzicii in sport; el este autor a mai mult de 100 de lucrari academice.

Mai mult decat atat este genul de om care practica ceea ce predica, fiind antrenorul de atletism al studentilor. “Muzica selectata cu atentie te poate face mai eficient prin reducerea necesarului de oxigen cu pana la 7% pentru o anumita performanta fizica,” afirma el. “In plus are un efect benefic asupra senzatiilor dureroase din timpul efortului fizic si reduce starile de anxietate ce apar inainte de concurs.”

Sunt cateva aspecte de subliniat – in primul rand capacitatea muzicii de a induce o anumita stare mintala pe care psihologii o numesc “flux” – iata de ce alergatori de top precum Paula Radcliffe foloseste muzica in pregatirea pentru antrenamente foarte intense.

 “Pentru multi sportivi de elita, muzica nu are valoare,” spune Karageorghis. “Cercetarile au aratat ca atunci cand treci de pragul anaerob, ceea ce se intampla la 70-80% din frecventa cardica maxima, muzica nu mai este atat de eficienta.”

De asemenea, alergatorii de tip tind sa se concentreze spre senzatiile interioare, reglandu-si astfel functiile corpului, si nu spre stimulii externi, cum ar fi muzica. La o frecventa cardiaca de peste 85% din maxim, linistea este mai valoroasa decat orice stimul muzical.

Concluzia altor studii este ca muzica cu ritm rapid ascultata in timpul efortului ar putea fi benefica alergatorilor incepatori, dar contraporductiva celor cu experienta.

Vecinii nostri din Ungaria se pricep la organizarea de maratoane. Asta poate si pentru ca Maratonul Budapesta a marcat cea de-a 24 editie anul acesta. Pe langa acest eveniment important, Ungaria se lauda cu multe alte concursuri de anduranta. Nici nu e de mirare – ungurii sunt pasionati de alergare si participa masiv la concursuri. In plin centrul Budapestei exista celebra Insula Margareta, un mini-paradis al alergatorilor – aici se antreneaza cateva mii de oameni in fiecare zi. Exista un circuit de 3 km in interior si unul ceva mai mare, de 5-6 km aproape de marginea insulei.

In cei 24 de ani de cand Budapesta are maraton international, numarul de participanti a crescut constant, ajungand in 2009 la 15.000 – numar ce cumuleaza cei 3000 de alergatori de maraton si restul celor care au participat la cursa de 30 km, stafeta si cursa populara de 4 km. Foarte interesant este faptul ca Maratonul Budapesta atrage un numar foarte mare de straini, fiind, conform declaratiilor lui Arpad Kocsis, director al cursei, maratonul european cu cel mai mare procent de alergatori straini raportat la numarul total al participantilor. Nu stiu care este explicatia pentru acest fapt – poate pozitionarea Ungariei, poate faptul ca Budapesta este un oras relativ ieftin, dar in aceelasi timp un obiectiv turistic foarte bine promovat si foarte interesant. Read the rest of this entry »