Duminica (sau dupa caz, sambata) este ziua de “long run” cam pentru toti alergatorii, in principiu pentru ca ai timp mai mult la dispozitie atat pentru antrenament, cat si pentru odihna de dupa.
Un long run serios inseamna macar un semi, adica 21 de km si te apropie ca stare fiziologica (si psihica) de provocarile cu care ai de-a face in timpul unei curse reale de maraton. Eu am o problema cu aceste alergari lungi – ma cam plictisesc la un moment dat, mi se dilueaza motivatia si chiar daca ma straduiesc sa le termin, nu trag la intensitate mare, asa cum ar trebui (adica devine un fel de jogging, doar pentru a marca niste “junk miles”, cum zic americanii). Asta se intampla cand sunt singur. Cand alergam in grup este cu totul altceva. Conteaza mult sa ai pe cineva langa tine care sa te traga atunci cand esti obosit sau macar sa te impulsioneze prin simplul fapt ca el poate sa duca la bun sfarsit antrenamentul.
Pentru ca nu vroiam sa alerg singur, am pus pe forum un anunt – asa, intr-o doara, pentru ca nu speram ca cineva sa se trezeasca atat de devreme, incat la 7,30 dimineata sa fie in IOR, pentru a alerga alaturi de mine un semi. Dar cum alergatorii sunt mereu surprinzatori, am avut bucuria sa ma intalnesc cu alti 5 alergatori pusi pe treaba. Prima tura am alergat-o relativ lent, ca de incalzire, asta si pentru ca aveam cate ceva de vorbit, iar aceste intalniri sunt un fel de “mers la o bere” pentru noi. Treptat am crescut ritmul ajungand sa mentinem o viteza excelenta (pentru mine). A fost foarte bine ca toti eram cam la acelasi nivel si am putut sa pastram grup compact de 6 pana la 12 km si apoi de 4 pana la final. Daca nu am fi alergat prea usor la inceput, plus niste incetiniri nedorite pe parcurs, cred ca reuseam sa cobor sub 1:40, ceea ce ar fi fost o mare realizare pentru mine. Asa am reusit cam 1:44 pe semi, iar cursa completa a fost de 22,5 km. Desi m-am trezit foarte devreme si am facut un antrenament dificil, am avut toata ziua super-energie si m-am simtit excelent.
De ce a fost acest semi o alegere? Pentru ca in aceeasi dimineata urma sa aiba loc alergarea mult mediatizata a lui Badea (care este intr-adevar un om ce se antreneaza – l-am vazut la sala si uneori ma intersectam cu el in parc la alergare, vara trecuta – el superb la bustul gol, cu casca bluetooth in ureche si ochelari negri de soare). Desi probabil am fost contrar curentului general, am ales sa imi vad de antrenamentul meu si sa nu ma duc la “actiune”. Nu imi place acest personaj si nu simt nevoia sa il urmez, chiar daca e vorba de o activitate care imi place. A adunat cateva mii de oameni – ok, era de asteptat la cata popularitate are. Cu riscul de a fi considerat carcotas (asta e chiar buna, tinand cont de “dragostea” dintre MB si carcotasii de la Prima), dati-mi voie sa nu cad pe spate de admiratie. Cei mai multi dintre “runner”-ii de acolo au venit doar pentru ca a fost un soi de eveniment monden – gratis si pentru tot poporu’. Bag mana in foc ca 90% nu vor mai alerga niciodata, decat poate la un alt eveniment de genul acesta. Cand o sa vad 5000 de romani adunati la un maraton, suficient de pregatiti ca sa il termine, atunci voi fi impresionat. La Paris, 75% din cei 37.000 de alergatori erau francezi. La Berlin la fel (doar ca nemti, bineinteles). Asa ca give me a break… Inca o dovada, daca mai era nevoie, ca suntem cu zeci de ani in urma popoarelor “civilizate”.
