Daca toti anii care vor veni ar fi macar ca 2008, atunci n-as avea de ce sa imi fac griji.

2008 a fost un an bun pentru mine. Si pentru asta nu pot sa fiu decat recunoscator si sa multumesc lui Dumnezeu pentru tot ce mi s-a intamplat (si mai ales pentru tot ce nu mi s-a intamplat – evident, rau).

As incepe cu nasterea Antoniei, bebe-ul cu numarul 2, pe care l-am dorit si l-am asteptat cu nerabdare si cu emotie. Sarcina s-a desfasurat aproape fara probleme, iar nasterea ei a fost mult mai usoara ca cea a Dorei. “Produsul de conceptie” este bine dezvoltat, simpatic si mai ales foarte cumsecade – in prima ei luna de viata ne-a lasat sa dormim cat trebuie (nu vreau sa o laud prea mult, ca poate se razgandeste ) Spre bucuria noastra, Dora a primit foarte bine vestea ca va avea o sora, ba mai mult decat atat, acum este foarte incantata si afectuasa cu bebelusul, fara crize de gelozie sau alte nebunii. Doamne-ajuta sa ramana asa!

Tot anul a fost presarat cu antrenamente si evenimente sportive pe care le-am savurat din plin. Am alergat aproximativ 1860 km in acest an si m-am antrenat in mai mult de jumatate din zile. Am alergat 3 maratoane (Barcelona, Belgrad si Berlin – toate incep cu litera B, dar e doar o coincidenta), 3 semimaratoane (DHL, Sf. Gheorghe si St. Michael), o stafeta (la Maratonul Bucuresti) si cateva crosuri. Alergarea mi-a intrat in sange si in creier si sper sa nu mai iasa niciodata de acolo. Este drogul meu.

In vara am definitivat un proiect pe care il initiasem la inceputul anului – Ro Club Maraton. Primul club al maratonistilor amatori din Romania avea sa se nasca odata cu Maratonul DHL si sa creasca foarte frumos in perioada de dinaintea Maratonului Bucuresti. Acest club si alergarea, in general, mi-a adus atat de multi prieteni – oameni minunati, cu care probabil nu as fi avut niciodata tangenta, daca viata nu m-ar fi condus in aceasta directie. Un alt motiv pentru care sunt recunoscator.

Si pe plan profesional, 2008 a fost un an interesant – cred ca nu exagerez spunand ca am ajutat la metabolizarea catorva sute de kilograme de grasime ) Iar in MH am umplut cu articole cateva zeci de pagini.

Si ar mai fi si altele – bucurii mai mari sau mai mici (ok, si unele necazuri, ca nu se poate totul perfect), dar in linii mari a fost bine, ca am fost sanatosi si cu pofta de viata. Ceea ce ne dorim si pentru 2009.

Si va doresc si voua, cititorii mei! Sa aveti un an cat se poate de bun si linistit.

La Multi Ani!

Am lansat un nou blog – www.nutritionist.info.ro

O sa pastrez acest blog doar pentru chestii personale, postari despre sport, evenimente, ce am mai citit, ce am mai vazut. Sper ca in 2009 sa am mai mult timp sa scriu, atat aici, cat si pe cel nou, care va fi dedicat doar nutritiei.

A aparut GQ in Romania.

Gentleman-ul redactor sef este Dragos Placinta, ex-redactor sef adjunct la MH. Am regretat plecarea lui de la MH, pentru ca in cei 3 ani cat am lucrat impreuna am construit o relatie foarte buna, insa ma bucur pentru acest pas important in cariera lui.

GQ, editia romaneasca, este o revista groasa. Cam asta e prima impresie cand pui mana pe ea. Dupa ce am rasfoit-o, am ramas impresionat de calitatea ei. “Lucratura” este aproape impecabila (poate si pentru ca este pastorita de catre Cata – prietenii stiu de ce). In plus e si interesanta. De apreciat faptul ca inca de la primul numar, revista contine o multime de materiale originale.

Concurenta pentru MH? N-as zice ca mai mult decat alte reviste “pentru barbati”. MH-ul are locul lui bine definit si nu cred ca vor exista cititori de MH care sa renunte la noi pentru GQ (sau invers), chiar daca GQ se lauda printr-o bulina plasata pe coperta ca cica e “Singura revista pentru barbati”… sa nu exageram mai baieti!

Sunt curios cum o sa prinda GQ-ul. Daca in cazul MH-ului mai existau voci care sa se planga de faptul ca produsele (haine in general) sunt prea scumpe, inaccesibile omului “obisnuit”, atunci stati sa vedeti la ce se face reclama in GQ – ceasuri de mii de euro, haine de mii de lei… pe care probabil ca si le permit doar cei din lista lor cu cei 50 de romani puternici si influenti. Sigur, ne putem uita la ele ca la muzeu si lua din revista ce ne sta la indemana – cateva editoriale foarte bune, sfaturi de stil, poze cu modelele de la Victoria’s Secret.

Personal, prefer genul MH. Nu numai pentru ca lucrez acolo, ci pentru ca ma defineste mai bine – mai sport, mai dinamic, mai preocupat de sanatate, stil de viata, relatii normale. Dar asa cum spuneam, “stilurile” MH si GQ nu se exclud, ci mai curand se completeaza.

 La simpozionul organizat de catre FPAS, despre care povesteam mai inainte, a fost prezentata o lucrare foarte interesanta despre dioxine si efectele lor asupra organismului uman. D-na dr. Voroniuc de la Iasi a lamurit o multime de aspecte. E mult de spus pe marginea acestui subiect. O sa fac doar un scurt rezumat, pornind de la prezentarea d-nei doctor. 

Dioxinele sunt de 60 de ori mai toxice decat cianurile. Ele se formeaza in urma arderilor incomplete ale substantelor organice in prezente de cloruri. Exista cateva sute de astfel de compusi. Fiind compusi lipofilici, se acumuleaza in tesutul adipos, ficat etc, iar efectele daunatoare pot apare in 15 – 20 de ani.

Dioxinele pot fi concentrate in lantul trofic, astfel incat animalele au o concentratie mai mare decat plantele, ape, solul sau sedimentele. Dioxinele sunt prezente si in laptele matern: 95% din cantitatea de dioxine din laptele matern este transmisa sugarului avand consecinte asupra sanatatii lui. Copiii in general si copilul mic mai ales, prezinta cel mai mare risc privind efectele adverse in expuneri la concentratii ridicate de dioxine din mediu.

Simptomele imediate, semnificative in expunerea la dioxine includ dureri abdominale, greturi si varsaturi, iar in timp, cloracnee, prurit si decolorari la nivel cutanat, afectarea organelor (mai ales ficat, rinichi, metabolism, hormoni etc), pilozitate in exces la nivelul organismului, defecte la nastere, cancer, scaderea fertilitatii, afectarea imunitatii, precum si afectare generala ca de exemplu oboseaIa cronica. Expunerea la dioxine poate favoriza aparitia multor forme de cancer.

Scandalul acesta cu carnea de porc din Irlanda, poluata cu dioxina a fost discutat pe larg in presa de la noi. Ideea de baza este ca acesti porci au consumat furaje care au fost preparate incorect, ajungandu-se la existenta dioxinei in carne. La noi in tara au intrat doar 137 de tone de carne de porc.

Veti zice… “doar”? Dl. profesor Dumitrache de la Institutul de Igiena, care tocmai se intorsese de la o sedinta de urgenta organizata de autoritatea sanitar-veterinara, ne-a explicat cum sta treaba. In fiecare zi, in Romania se consuma in jur de 1700 de tone de carne, asa ca 137 de tone este relativ putin. Autoritatile romane s-au miscat chiar repede, asa ca vreo 40 de tone au fost recuperate. Din pacate, restul a ajuns la tot felul de producatori din toata tara si a fost de mult preparata si comercializata (probabil si consumata).

Ideea e ca alarma a fost exagerata pentru Romania, cantitatea fiind mica, deci riscurile nesemnificative. Probabil, foarte curand o sa apara un comunicat in toata massmedia, pentru linistirea populatiei, pentru ca deja s-a instalat o oarecare isterie legata de carnea de porc si pica foarte prost chiar acum inainte de Craciun.

Eu unul nu mananc prea multa carne de porc (mai bine zis, aproape deloc), asa ca sunt linistit.

Asa s-a intitulat simpozionul ajuns la editia X-a, organizat de catre Fundatia pentru Alimentatie Sanatoasa, o organizatie despre care eu am aflat recent, dar care exista din 1999. Aceasta fundatie este condusa de catre o somitate a diabetologiei romanesti, Prof.Dr Dan Cheta, iar printre membrii FPAS se regasesc foarte multi specialisti cu renume.

Manifestarea stiintifica a fost interesanta. Cateva dintre lucrari au fost chiar deosebite (altele mai comune, insa oricum muncite).

Pentru mine a fost o placere sa descopar ca exista o comunitate reala de specialisti implicati in nutritie – de fapt adevaratii nutritionisti despre care ar trebui sa se auda mai des in media, in locul “consultantilor”, andronachilor, herbalaifilor si altor specimene de genul acesta…

In masura timpului, o sa revin cu cateva comentarii pe marginea unora dintre prezentari, care merita sa fie popularizate (din pacate acest lucru nu se intampla, ci raman niste “simple” lucrari stiintifice, prezentate la un simpozion… si uite de aici si perceptia ca in Ro nu exista specialisti, nu exista cercetare, ci doar impostori care se dau nutritionisti…).

Povesteam in urma cu un timp ca amicul Mihai Dragomir, unul dintre cei mai bine cotati antrenori, a inceput un program din categoria “anti-aging” – bineinteles, totul natural, sanatos, orientat catre miscare si alimentatie sanatoasa (nici vorba de vanzare ilegala de GH si ce mai incearca tot soiul de indivizi profund imorali, care au aparut de curand si pe la noi).

Programul lui Mihai a fost interesant, dar din pacate a avut parte de oameni neseriosi. Dintre cei inscrisi initial pentru cele 2 luni de sport si dieta, o parte au disparut ca magarul in ceatza, fara macar sa anunte… Asa sunt unii oameni… se kk pe munca altora.

Eu am sustinut partea de nutritie, dar nu am avut prea mult de lucru, pentru ca multi dintre concurenti veneau din alte programe de slabire si aveau scolarizarea facuta. Astept cu interes editiile urmatoare, cand sper sa lucrez cu “prospatura”.

Impresionant a fost numarul mare de sponsori si parteneri media pe care Mihai a reusit sa ii adune in jurul programului sau.

Ieri a avut loc ceremonia de inchidere a programului si oferirea premiilor. Ne-am adunat la sala Bamboo, unde asa cum se poate vedea si in poze, lumea trebuie sa poarte niste minunati papucei albastri )

Calatoream spre Austria impreuna cu 2 prieteni maratonisti, Victor si Marian. Ne astepta un concurs si o excursie printr-o tara frumoasa. La un moment dat Victor incepe sa butoneze la radioul masinii mele, cautand Radio Romania. Olimpiada era in desfasurare, iar el stia ceva ce eu nu stiam – la orele pranzului, din capitala Chinei transmiteau 2 dintre cei mai cunoscuti jurnalisti sportivi. Paul Grigoriu si Octavian Vintila.

M-am bucurat sa gasesc la Gaudeamus o carte publicata de catre cei 2 jurnalisti, numita “Dincolo de marele zid. Fata vazuta si nevazuta a Olimpiadei”. Pentru toti cei interesati de fenomenul sportiv si in mod special de Olimpiada, este o carte interesanta, pe care v-o recomand.

Prima parte, mai “practica” si mai la obiect, este scrisa de catre Octavian Vintila. Veti gasi o multime de date interesante din istoria Olimpiadelor si despre aceasta editie de la Beijing, precum si interviuri cu cei care au adus acasa medalii in 2008.

A doua parte este zona d-lui Paul Grigoriu, care ne transmite cateva impresii de la fata locului, intr-o serie de eseuri-povestiri, scrise cu mult talent si umor.

In final, cartea are o sectiune foto (de foarte buna calitate) cu imagini din Olimpiada, in mod special cu campionii nostri.

Mi-a placut dintotdeauna tot ceea ce tine de Olimpiada. Sper ca la un moment dat sa ajung sa ma implic in acest fenoment, mai ales ca acum am pregatire oficiala de nutritionist sportiv, cu acreditare de la CIO. Sportivii nostri au nevoie de toata sustinerea necesara, in special acum cand sportul romanesc este intr-un vadit declin. Stiati ca la Olimpiada de la Los Angeles, din 1984, am avut o delegatie formata din 127 de sportivi, care au participat la 12 discipline sportive? Sportivii nostri s-au intors acasa cu 53 de medalii, dintre care 20 de aur!

De-a lungul anilor, Romania a obtinut 117 medalii la olimpiade, dintre care 82 de aur, 88 de argint si 114 de bronz.

La Beijing “productia” a fost mult mai modesta – 8 medalii, dintre care 4 de aur, 1 de argint si 3 de bronz. Cu toate acestea, am fost pe locul 17 in clasamentul natiunilor, deasupra multor natiuni mult mai puternice si mai bogate.

Astept cu interes Londra 2012!

Alergarile in grup organizare de catre clubul nostru incep sa devina o obisnuinta. Azi a fost o zi cu vreme inchisa, ba chiar ne-a plouat destul de tare. Cu toate acestea, cine a trecut prin IOR pe la ora 11 a putut vedea 20 de alergatori si un caine (care la un moment dat a sarit in lac dupa ratze).

Foarte amuzanta si reala replica unui personaj din filmul “Spirit of the Marathon” – noi, alergatorii, cand ne intalnim undeva (la o cafea, la o bere) discutam doar despre alergare, iar cand ne intalnim si alergam, discutam despre orice altceva, dar nu despre alergare )

De Mos Nicolae am primit un cadou pe gustul meu, adica un cros.

Vremea a tinut cu noi. Nu a venit foarte multa lume, probabil si pentru ca acest cros nu este popularizat si nu beneficiaza de premii. Este de fapt un “concurs de casa”, organizat de catre veterani, care se straduiesc sa promoveze alergarea si un stil de viata activ, chiar mai mult decat o fac tinerii. Cea mai mare parte dintre alergatori a fost formata din alergatori de varsta a 3-a, care se antreneaza constant si care ar putea sa invinga la orice ora un sedentar burtos de 20 de ani, care nu-si misca fundul de pe scaun dacat pentru a-si cumpara saorma.

Toata admiratia mea pentru acesti oameni.

In aceasta poza sunt cu prietenul meu Marian, cu care mai alerg uneori in parc (el vesel si vorbaret, eu scuipandu-mi plamanii ca sa tin ritmul cu el) si cu Alex Diaconu, un foarte bun alergator, pe care l-am cunoscut la Ironman in Ungaria.

La invitatia Florentinei Opris, pe care o stiti de la Prima TV (realizeaza emisiunea “Sport, dieta si o vedeta”), am participat azi la un workshop intitulat “Gateste sanatos fara a pierde din savoare!”. Evenimentul a avut loc la Novotel, intr-un ambient elegant. A fost destul de multa lume in sala, in cea mai mare parte medici (chiar unii foarte cunoscuti si apreciati).

Scopul workshop-ului a fost prezentarea a doua echipamente de gatit marca Tefal – ActiFry si VitaCuisine. S-a discutat si oarece nutritie, dar nu acesta a fost punctul principal, pentru ca nu era o sesiune de comunicari, iar generalitatile prezentate ar fi putut fi de interes poate doar pentru publicul larg (informatiile au fost ok, dar ca pentru mine nu mai este interesant sa aud a mia oara cate categorii de nutrienti exista, cum se clasifica, la ce folosesc etc.)

In tot cazul, efortul Florentinei a fost apreciat de catre cei prezenti, iar cele 2 aparate cred ca merita avute in vedere. Pana la urma nu este important doar ce mancam, ci si cum preparam hrana. In mare parte, oamenii la dieta au perceptia gresita ca mancarea “de regim” trebuie sa fie fada, chioara, fara gust. Nici pe departe asa. Eu ii incurajez sa fie inventivi, sa experimenteze, sa gateasca, sa foloseasca tot felul de condimente. Se poate manca hipocaloric si in acelasi timp gustos.

Fara intentia de a le face reclama celor de la Tefal (mie nu mi-au dat bani sa ii laud ) ), o sa spun 2 vorbe despre aparate. ActiFry este o friteusa speciala, in care poti gati cartofi sau orice altceva, adaugand doar o lingura de ulei (la 1 kg de cartofi taiati, spre exemplu). Aparatul sufla un jet de aer fierbinte si imprastie uleiul (care poate fi de orice fel) peste cartofi, care sunt oarecum fierti+copti+usor prajiti. Rezulta ceva care se aseamana cu cartofii prajiti clasici, doar ca incarcatura cu ulei este mult mai mica, si in consecinta valoarea calorica este mai redusa (ma rog, cartoful e cartof, are amidon, deci tot trebuie sa tinem cont de asta, dar cel putin iti poti face din cand in cand o pofta, fara a introduce in corp jdemii de calorii). Aparatul e destul de scump, vreo 800 de lei.

VitaCuisine este un aparat de gatit la aburi. Despre el nu s-a vorbit prea mult. Ce am retinut este ca prin metoda brevetata de ei, cantitatea de vitamine din alimente este aproape complet pastrata. O sa citesc documentatia oferita de organizatori si poate va mai povestesc.

Pentru ca am primit de la ei niste materiale interesante, o sa va vorbesc curand (cand voi avea timp) despre cartofi prajiti, diverse metode de gatire si ce au constatat cercetatorii lor.