Am dat un scurt interviu pentru stirile de la ora 14 de la TVR 1, legat de recent aprobata lege care va interzice vanzarea anumitor alimente in scoli. Bineinteles, este vorba de “junk food” – chipsuri, snacksuri, tot soiul de dulciuri ambalate, sucuri, croissante etc.
Cu ocazia interviului am fost intr-unul dintre liceele bucurestene, ca sa facem filmarea chiar langa chioscul unde se vand toate acestea. Din nefericire, doar junk food. Nimic altceva. Adunatura de grasimi, zahar si E-uri. Iar copiii ce sa faca?… cumpara. Nu au nici educatia adecvata si nici posibilitatea sa aleaga.
Asa ca legea este binevenita. Ramane sa vedem cum se va aplica.
Spuneam si in interviu: nu e suficient sa interzici ceva, ci trebuie sa vii cu o solutie de inlocuire. E foarte simplu pentu orice copil sa isi aduca de acasa junk food sau sa treaca strada si sa isi cumpere de la un chiosc din afara scolii, unde aceasta lege nu va avea putere. Si uite asa numarul copiilor obezi creste tot mai mult – o explicatie foarte simpla pentru faptul ca tara noastra a avansat in topul obezitatii in lume..

Azi mi s-a intamplat ceva extraordinar. Am luat locul 3 la Crosul Generatiilor organizat de primaria sectorului 2, la categoria mea de varsta 25-36 ani.
Sincer, nu ma consider un alergator bun. Probabil ca nici nu sunt. Sunt doar un om caruia ii place sa alerge, sa se antreneze si mai nou, sa mearga pe la competitii, alaturi de alti sportivi amatori.
Totui, azi am avut marea surpriza sa urc pe podium – pentru prima data in viata mea. Si sunt foarte fericit. In plus, am primit cadou si un dvd player

Crosul a fost neasteptat de bine organizat. Auzisem despre el ca nu e prea grozav, ca in anii trecuti s-au dat premii de calitate indoielnica etc. Eu oricum mergeam ca sa alerg si sa ma vad cu prietenii. Nici nu ma gandeam ca o sa iau vreun premiu (nici macar de consolare…). In plus, Carmen a trebuit sa lucreze, si a trebuit sa o iau si pe Dora cu mine. Norocul meu a fost ca Marian a venit cu copii lui si am putut sa o las pe Dora cu ei, cat am alergat eu. Traseul a fost scurt – vreo 1800-2000 m, insa numai bun pentru mine, pentru ca mai mult nu pot sa o tin la viteza mare (fac prea putin antrenament de viteza… aproape toate antrenamentele mele sunt in tempo de maraton, ceea ce stiu ca nu e bine, dar… asta e). Am alergat in ritmul meu, fara sa ma omor, adica pana la pragul in care sa incep sa imi simt ficatul sau sa nu mai am aer. Se pare ca a fost suficient cat sa ma plasez pe locul 3
Am luat-o si pe Dora pe podium, care oricum a fost foarte incantata de atmosfera de la cros. Ar fi vrut si ea sa alerge cu copiii, insa e prea mica si nu rezista mult.
Amuzant a fost ca la categoria 36-50 ani, tot podiumul a fost ocupat doar de prietenii mei (si colegi de club) – Fane, Victor, Danut, Marian si Alex.

Dupa-amiaza m-am dus si am facut un antrenament de 10 km in parc, asa ca sa sarbatoresc victoria

Din ciclul “Hai sa ne batem joc de orasul/tara/lumea in care traim!”, iata ce se va intampla in viitorul apropiat in mirificul Bucuresti – http://www.romanialibera.ro/a125222/8-hectare-de-parc-vor-fi-betonate-cu-blocuri-si-magazine.html

Tocmai cand ma hotarasem si eu cu cine votez la sector, am citit in Romania Libera acest articol, care m-a facut sa revin cu picioarele pe pamant. Nu zic, actualul primar a facut multe pentru sectorul 3. Lucrurile s-au schimbat in bine in mod vizibil, dar ce ma incalzeste ca a pus floricele in parc, daca acum o buna bucata din IOR va fi betonata spre rapida imbogatzire a cine-stie-cui. Dupa ce ca Bucurestiul este sufocat de betoane si masini, aerul e irespirabil, vara parca esti in cuptor… edilii au decis sa sacrifice o buna bucata spatiul verde, si asa insuficient, ca sa faca si mai multe blocuri. Betoane. Betoane. Peste tot betoane.
Normal, ce le pasa. Si-au luat comisionul si isi fac vila la munte, unde metrul patrat costa cat tot apartamentul meu.

Stiu zona unde se va construi. Chiar ne intrebam ce se va intampla acolo, pentru ca era lasata oarecum in paragina. Ce ar fi fost daca acolo se plantau copaci, in loc sa se inalte un mandru complex imobiliar? Pai, ar fi fost bine pentru noi, astia de respiram aerul imputit de Bucuresti, dar din ce sa isi mai ia jmekerii vile, masini etc…

Chiar ma bucuram ca aleea de langa lac este aproape gata… betonata, asfaltata… numai buna sa iesi la o alergare, sa scoti copilul sau catzelul la plimbare. In plus, spatiile verzi au fost curatzate. Chiar se construiesc niste “amfiteatre”, unde sa stai si sa privesti lacul, ratzele, fetele care trec pe alee… Deci frumos. Si hop, 8 hectare de parc vor fi date cui trebuie. Cu ce ma incalzeste ca i-au demolat pe toti care aveau restaurante pe langa lac (apropo, ca nu mai ai unde sa bei o bere sau un suc in IOR si era atat de frumos vara…), daca acum se construieste ditamai enormitatea, acolo unde ar fi trebuit sa fie lasat putin “plaman”, pentru popor…

Vorbea si Mircea Badea despre asta in emisiunea lui. Zicea ca o sa faca actiuni gen Al-Qaeda, daca distrug astia parcul… Zice si el… Oricum nu are ce sa faca, dar ii dau dreptate. E frustrant pentru noi, cei care stam in zona. Parcul IOR este cam singurul lucru frumos din zona. Chiar si cand era in pargina (adica nu foarte de mult), tot era o oaza unde puteai sa te plimbi si sa te racoresti putin in zilele de vara. Mai vedeai o ratza, mai stateai la o bere, te vedeai cu un prieten etc. Evident, nu vor distruge tot parcul, insa ciuntirea lui este o crima in conditiile in care Bucurestiul este un oras ingropat in beton.

Asa ca domnu’ primar, ne mai gandim daca va mai votam!

N-am mai apucat sa scriu mare lucru pe aici, pentru ca am fost superprins cu o multime de lucruri, in special proiecte de finalizat, clienti si ceva mai rar antrenamente (la capitolul asta am stat cam prost in ultima luna, mai ales ca m-am resimtit intr-o oarecare masura dupa Belgrad… dar despre asta intr-un alt post).
Cert e ca sambata am avut o zi plina de emotii. Ca si anul trecut, firma Forever Living Products, cu care colaborez deja de aproape 1 an si jumatate, mi-a facut onoarea sa ma invite la unul dintre evenimentele lor majore, Succes Day, pentru a tine un speech. Am acceptat cu placere, desi ma paraliza gandul ca iar o sa ma aflu pe scena de la Sala Palatului, in fatza unei sali pline. A fost ok pana la urma – am facut o prezentare, zic eu interesanta, despre Aloe Vera si utilizarea ei in terapie. Emotiile mi le-am inghitit in momentul cand am intrat pe scena. Oricum aveam incalzirea de la seminarul CSID de luni, numai ca acolo erau doar cateva sute de oameni, iar aici cateva mii. Ma gandesc totusi ca vorbitul in public este cam la fel ca si un maraton – nu conteaza daca vorbesti pentru 10 oameni sau pentru 3000, asa cum nu conteaza daca alergi 42,2 km intr-un maraton cu 50 de oameni in Ro, sau intr-unul cu 10000 de oameni afara. Riscurile, ca si “gloria”, sunt cam aceleasi.
Despre FLP vorbeam si anul trecut – chiar si eu am avut prejudecati legate de faptul ca este un MLM si cred ca toti am avut experiente neplacute cu MLM-isti inistenti si agresivi (indiferent de companie). Totusi, FLP-ul este o firma cu mult bun-simt, pornind de la managerii generali, cei care dau “tonul”. Bunul simt se manifesta incepand cu sinceritatea legata de produse, care sunt prezentate la adevarata lor valoare si utilitate, fara promisiuni hazardate sau mincinoase. Fac o simpla comparatie cu piata de suplimente nutritive pentru sportivi – o multime de produse despre care s-a dovedit clar ca nu au niciun efect sunt prezentate mult exagerat, profitand de naivitatea si lipsa de informare a cumparatorilor (care vor rapid muschi mari, six pack etc.). Si uite asa isi umfla buzunarele tot soiul de sarlatani… Nu zic, exista suplimente pentru sportivi foarte eficiente, insa pe langa acestea e gasesc si foarte multe bullshit-uri.

Aici eram eu foarte serios…

Dupa ce am terminat cu evenimentul de la Forever, am fugit cat am putut de repede (cu masina) la Buftea, unde aveam ultima filmare la CSID si nu se putea sa lipsesc. Ghinionul a facut ca cele 2 evenimente sa se suprapuna… dar numai partial. Am ajuns pe la jumatatea primei filmari, asa ca a fost ok.
“Poftiti la slabit” si-a desemnat castigatorul – asta ca sa folosesc un stereotip jurnalistic. Nu pot sa spun cine este, deocamdata. Cert e ca cei 9 concurenti au slabit in cele 3 luni peste 180 kg impreuna, ceea ce este fantastic. Toti s-au transformat vizibil, devenind practic alti oameni (pare a fi tot un stereotip, dar chiar asa s-a intamplat). Aproape toti au trecut doi pasi in spate in privinta IMC-ului. De exemplu, Elena a trecut de la obezitate de gradul 1 la normoponderal; Cristina si Diana de la obezitate de gradul 2 la supraponderal; Andrei, de la obezitate de gradul 3 la obezitate de gradul 1 etc.
Cum s-a intamplat asta? Simplu. Cu dieta si efort fizic. Simplu, vorba vine…
In tot cazul, fara medicamente si suplimente (nu ca ar fi ceva rau – eu le recomand in multe situatii pe ambele – insa s-a dovedit clar, daca mai era nevoie, ca se poate si pe cale “naturala”). Eu unul am fost extrem de multumit de evolutia lor si mi-am confirmat inca odata eficienta metodelor cu care lucrez.
Acum ramane de vazut cati dintre ei vor continua, pentru ca unii mai au de luptat mult pana la normalitate si mai ales cati se vor putea mentine. De asemenea, sunt foarte curios cati vor mentine legatura cu mine. Am o mare satisfactie cand ma cauta oameni pe care i-am ajutat candva. De exemplu, cu ceva timp in urma m-am intalnit cu Dan Gabriel, castigatorul editiei 2 a concursului “Da jos burta”, care arata in continuare foarte bine, merge la sala, mananca “civilizat” etc. Nu acelasi lucru se poate spune si despre alti fosti concurenti, dar asta deja nu mai este problema mea.
Revenind la CSID – per total experienta a fost ok, am cunoscut multa lume, am mai invatat si eu una-alta despre showbiz si mai ales am multumirea ca am ajutat cativa oameni sa faca pasul spre normalitate, in privinta greutatii.

Spuneam intr-un post anterior ca la Crosul Forever am avut ocazia sa fiu unul dintre cei care a oferit premiile la o categorie. Am tinut foarte mult sa fac asta, mai ales ca pe locul intai se afla prietenul meu, Victor Vlad, un alergator de exceptie.
Mi-ar fi placut sa ii premiez si pe cei de la categoria anterioara, deoarece pe podium se aflau doi alti prieteni, Stefan Oprina si Cernat Danut. Pentru ca tot ma aflam pe scena am tinut si un mic speech incurajand lumea sa continue sa faca miscare… lucru pe care oricum il fac de ani de zile prin toata activitatea mea.

Sustin si eu aceasta initiativa, desi n-am nicio legatura cu organizarea evenimentului.
Anul trecut ne-a murit o buna prietena in varsta de 25 de ani, din cauza acestei cumplite boli.
Melanomul malign este o forma de cancer de piele extrem de agresiva, care daca nu este depistata la timp se dezvolta foarte rapid, metastazeaza si conduce la deces. Se poate trata, insa numai in fazele incipiente.

Asadar, daca ai o alunitza care a crescut in dimensiuni in ultima vreme, si-a schimbat culoarea sau sangereaza, mergi cat mai repede la medicul dermatolog.

Am fost invitat de catre Oana Cuzino, realizatoarea emisiunii “Ce se intampla doctore?” de la ProTv, sa particip la unul dintre seminariile de sanatate pe care le organizeaza periodic. De aceasta data s-a discutat despre nutritie, diete, slabire etc – chestii arzatoare la ordinea zilei, monser… drept dovada ca sala Ronda de la Intercontinental a fost plina. Eu am discutat despre mituri si adevaruri in nutritie si in special in scaderea in greutate. Domeniile astea sunt pline de dezinformare, proasta informare si lipsa de informare – de la aspecte grosolane, pana la tot soiul de finetzuri. Prezentarea mea a fost primita bine de catre public, pentru ca am incercat sa ies putin din rigiditatea stiintifica si sa prezint lucrurile mai amuzant si interactiv. Si ceilalti vorbitori au venit cu subiecte interesante – Adriana Nicolae (antrenor World Class), dr. Luiza Vitan (endocrinolog), d-na Paola Rondini, reprezentant Fitomagra, si bineinteles, gazda noastra, Oana.

Aici sunt impreuna cu Cristina, Margareta si Diana, trei dintre participantele “Poftiti la slabit”. Impreuna, au dat jos pana acum vreo 60-70 kg.

Duminica am participat la crosul organizat de prietenii mei de la Forever Living Products Romania. Evenimentul a fost foarte bine realizat, iar vremea a tinut cu noi. Eu am venit pe locul 97, dar nu stiu daca la categorie sau la general. In tot cazul, nu sunt prea bun la viteza si inca ma simt greoi dupa maratonul Belgrad. Am alergat ceva mai tare pe primii 2 km, apoi am luat-o mai usor, ca n-avea niciun sens sa ma omor. La nivelul la care concurez eu este exact “just for fun”.
Bucuria cea mare a fost ca m-am intalnit cu multi dintre noii mei prieteni alergatori si chiar am avut placerea sa il premiez pe Victor Vlad, care a luat locul 1 la categoria 45-66 ani.
Dupa cros, ne-am adunat mare parte din “gasca” si am avut primele discutii legate de clubul pe care il infiintam in curand.

(inca nu am poze din concurs, dar le voi obtine de la FLP si le public pe site)

Pana de curand nici nu auzisem acest termen…

Noroc ca sunt un cititor impatimit de Men’s Health, ceea ce va recomand si voua In ultimul numar din MH puteti citi “Noile reguli ale masculinitatii”, un articol interesant care defineste o categorie de barbati in care consider ca ma regasesc si eu, precum si multi dintre prietenii mei.

Ce este un heteropolitan?

Citez din articol:
“Heteropolitanul tipic are putin peste 30 de ani, sta peste program cel putin odata pe saptamana (deoarece urmareste sa aiba succes in cariera) si, in majoritatea cazurilor, declara ca bautura lui preferata este berea”
Ok. Am aproape 34, stau de multe ori peste program (de fapt, nu am un program fix, insa cred ca muncesc mai mult decat altii care au) si imi place berea (nu stiu ce relevanta are asta, dar o iau ca atare).

“El va cita dragostea si veselia (si nu avantajele materiale) ca elemente esentiale ale unei vieti fericite”.
Absolut de acord. As mai adauga prietenia.

“Mai mult ca sigur, e implicat intr-o relatie monogama de cel putin un an de zile.”
Pentru mine, vreo 8.

“N-are un trecut foarte curat, ba chiar e posibil sa se fi intersectat si cu consumul de droguri, dar acum isi spala pacatele mergand de doua ori pe saptamana la sala de forta.”
Pacatele mele din trecut ar putea fi lenea, sedentarismul, kilogramele in plus… Dar mi le spal – nu mergand la sala, ci alergand (cu 5 maratoane in ultimele 12 luni cred ca deja sunt mantuit…).

In revista mai gasiti un test care va v-a arata daca sunteti sau nu heteropolitan. Eu am obtinut punctaj mare, deci sunt.

Ca ii zice “heteropolitan” sau in alt fel, are mai putina importanta. E vorba de genul pe care il defineste. Consider ca MH-ul este o revista care se adreseaza in principal acestui gen de barbat, mai ales ca toti cei care scriem revista ne putem incadra la aceasta categorie. Abera cineva ca MH-ul este o revista “falsa”, pentru ca nu e scrisa de barbati adevarati – in acceptiunea lui “barbat adevarat” fiind genul care isi pierde vremea prin cluburi, trage de fiare sa faca “brandu” mare si plesneste de incantare cand se uita o gagica la fundul lui…
Ntz. Cititi articolul despre care am vorbit si o sa intelegeti mai bine ce inseamna “barbatul Men’s Health”.

In fundal, muzica clasica. Un grup de actori (sau ce-or fi fost ei) imbracati si vopsiti in alb se aseaza in diverse posturi, formand un soi de “grupuri statuare”. In centrul Belgradului. Ceva cu totul inedit.