In avanpremiera (fiindca o sa cititi si in MH) – Vlad Stoica, “romanul de fier” si-a atins obiectivul pe 2007. A facut 2 Ironman-uri in 2 luni. De aceasta data am fost in Ungaria, la un concurs eXtreme Man (Ironman distance), in localitatea Nagyatad. Aceasta statiune cu ape termale se gaseste aproape de granita cu Croatia, deci la vreo 400 km de Romania. Am facut drumul cu masina – o experienta destul de obositoare si pe alocuri tensionanta, pentru ca sunt tot felul de nebuni pe soselele din Ro, iar in Ungaria, unde drumurile sunt aproape pustii, niste indivizi (nu cu numar de Ungaria) au incercat sa ne faca sa tragem pe dreapta, lucru care nu s-a intamplat, deoarece sunt o bestie la volan (lol).

In Nagyatad n-am intalnit cu alti 3 baieti din Brasov, care au terminat si ei cursa, cu timpi foarte buni. Pentru mine, ca reporter, nutritionist si pasionat de sporturi de anduranta, a fost o alta experienta foarte interesanta. E cu totul alta lume.

In centrul principatului Monaco, la 2 pasi de Monte Carlo. Liniste, armonie si rafinament.

Saptamana trecuta incepuse destul de prost din punct de vedere al antrenamentelor – fara chef, fara vlaga…

Important e ca s-a terminat bine. Am alergat 48 de kilometri, impartiti pe cinci zile. Am inceput usor sa introduc intervale, in ideea cresterii intensitatii, insa piciorul meu se revolta atunci cand fortzez, asa ca ma antrenez in limita durerii. Din fericire la viteza “de croaziera”, durerea este suportabila sau chiar ma lasa dupa ce ma incalzesc bine, asa ca reusesc sa ma antrenez cum trebuie. In weekend am fost la tzara si am alergat in fiecare zi pe traseul meu de 10 km. E totusi destul de cald si pe acolo, asa ca ar trebui sa ma scol devreme, ceea ce este foooarte dificil. Duminica dupa-amiaza, cand trebuia sa plecam spre Bucuresti, era o atmosfera atat de placuta, de totala relaxare, incat nu m-as fi miscat din loc, mai ales ca ma asteapta o multime de treaba…

Probabil ca o sa fac o pauza de antrenament din cauza plecarii asteia, dar totusi o sa imi iau echipamentul la mine si daca se poate, o sa incerc sa ma antrenez si pe acolo.

Editura Paralela 45 a scos doua carti ce merita citite: “100 Cele mai influente personalitati gay” si “100 Cei mai influenti evrei din toate timpurile”

In ambele carti se regasesc biografiile unor personalitati mai cunoscute sau mai putin cunoscute. Asemanarea dintre cele 2 categorii – raspandirea pe tot Pamantul, indiferent de tara.

La multi ani, dragi Marii (incepand cu mama si cu soacra-mea)!

La multi ani si marinarilor! Azi ar fi trebuit sa fiu la Constanta, in tribuna oficiala. Nu ma dau mare, chiar aveam un loc rezervat acolo. Asta pentru ca am facut un reportaj special, despre care o sa cititi in MH. Abia astept sa primesc reactii de la cititori. Subiectul a fost extrem de generos. Ma abtin sa spun mai multe, ca sa nu stric surpriza.

Azi n-am avut chef sa ies la antrenament. Pur si simplu. Asa ca nu m-am dus. Nu mi s-a mai intamplat in ultima vreme.

Adevarul e ca sunt cam obosit si nu mai dau randament la unele chestii. Ieri am alergat destul de greu 8 kilometri. Era cald, mi se parea ca miroase urat tartanul, bautura de rehidratare avea gust de apa de mare, mp3-ul se intrerupea (naiba stie de ce), pe teren venise un “nene” care de cate ori trecea pe langa mine lasa in urma o dira de miros de transpiratie (il stiu de mult si nu l-am vazut decat cu un vesnic tricou albastru).

In mod normal ar trebui sa trec pe antrenamente de intensitate, pentru ca volum am tot facut. Bun, am vazut (de doua ori) ca rezist fara probleme 42 de kilometri, acum e timpul sa ii fac mai rapid decat la Callatis. Diferenta destul de mare dintre Transilvania si Callatis are niste explicatii. In ciuda faptului ca la Callatis a fost mult mai cald, la Transilvania a fost o atmosfera mult mai umeda (plouase). In plus, la Callatis am avut echipament mai bun si mai usor (am investit niste bani la Nisa si mi-am luat niste chesti mai profi). Iar diferenta majora a constat in faptul ca traseul a fost mult mai usor, cu pante mult mai line. A contat si faptul ca deja stiam ca pot. La Transilvania am avut emotii ca inainte de examen. Nu trebuia sa dau socoteala in fatza nimanui si mi se rupea de parerea oricui, insa conta parerea mea despre “puterile” mele. Mi-am demonstrat ca pot. S-a produs declicul de care aveam nevoie. Am simtit ca mi-am gasit, in sfarsit, drumul.

Abia astept sa ma ajung la tzara. Acolo fac cele mai grozave antrenamente. Am un traseu de 10 km, jumatate prin padure. Este absolut fantastic. Mi-au prins foarte bine antrenamentele acolo, pentru ca terenul este valonat si chiar sunt cateva pante bunicele. Este o senzatie de libertate totala. Eu si drumul. Ma detasez de toate problemele si alerg. Exista o portiune de drum atat de frumoasa, incat am ajuns ca imaginea ei sa o folosesc ca “truc” de relaxare atunci cand ma apasa ganduri neplacute. Cum spuneam, abia astept sa merg din nou.

Exista atatea mituri si povesti in jurul consumului de Cola. Nu o sa le reiau. Ca nutritionist nu pot sa fiu “fan” al bauturilor indulcite, care aduc in corp o groaza de calorii “goale”, iar in cazul Colei si o cantitate destul de importanta de cafeina. (Bineinteles, in cazul unui om sanatos, normoponderal, un consum moderat de Cola nu e o problema…)

Interesant este faptul ca in sportul de performanta, Cola este folosita ca “ergogenic aid” in special in sporturile de anduranta. La cele 2 maratoane la care am participat, la punctele de rehidratare se oferea apa si Cola (din pacate nu si bauturi pentru sportivi – a trebuit sa imi aduc de acasa, ceea ce nu ar fi fost o problema, doar ca la Callatis le-au dat altor sportivi… no comment). Prima data cand am vazut Cola pe masa, m-am uitat cam stramb. La ultimul maraton, din lipsa de optiuni, am consumat si cola -la fiecare punct de rehidratare, cate un pahar cu apa si unul de cola. Si mi-a mers foarte bine.

Recent am citit un studiu recomandat de catre profesorii mei de la cursul de nutritie sportiva, in care se facea o comparatie intre efectele mai multor “bauturi” uzuale asupra sportivilor de anduranta (in cazul acesta ciclisti). De fapt, studiul urmarea sa demonstreze daca, cafeina are sau nu efect ergogenic. Asa ca au administrat placebo, cafea obinuita, bautura pentru sportivi (apa + carbohidrati 5-6% + electroliti) sau cola (apa + carbohidrati 12% + cafeina). Foarte interesant este ca lotul care a primit cola a obtinut cele mai bune rezultate, imbunatatindu-si timpii cu cateva secunde (semnificativ din punct de vedere statistic). Explicatia – cafeina (+ carbohidratii – desi procentul din cola este prea mare, comparativ cu bauturile sportive consacrate). Multi sportivi “indoiesc” cola cu apa (ceea ce am facut si eu la maraton, pe acea vreme din instinct, pentru ca mi se parea mult prea dulce – in timpul eforturilor foarte mari, simtul gustului se modifica).

Nu e reclama la Cola ce fac eu aici, ci doar o constatare. Daca ar fi sa fac reclama la ceva, as face la bauturile pentru sportivi. Le-am testat pe mine si stiu ca intr-adevar au efect (iar studiile pe care le-am citit imi confirma asta). Cola nu e o bautura ideala pentru sportivi, insa poate fi de ajutor prin aportul de cafeina. Oricum, acest aport de cafeina + carbohidrati se rezolva foarte simplu cu ajutorul gelurilor, care deocamdata nu sunt mai deloc cunoscute la noi (dar cu siguranta vor deveni).

In ceea ce priveste cafeina, e de retinut faptul ca e una dintre substantele folosite in sport (si scoasa de pe listaWADA – cea cu substantele dopante) care intr-adevar are calitati ergogenice. Mai pe romaneste, este un supliment nutritiv cu calitati reale (spre deosebire de multe altele, care sunt fix apa de ploaie… e nevoie de multa educatie REALA in zona asta). Totusi cafeina nu este utila in orice sport. De exemplu, in sporturile de forta nu s-a dovedit a fi o alegere inteleapta. Nu e vorba de faptul ca iti da sau nu acea senzatie de “treaz” ca sa ai chef de antrenament, ci de efectul asupra puterii dezvoltate in cadrul exercitiilor. Exista un studiu foarte complex in aceasta directie – il stiu pe dinafara, pentru ca trebuie sa fac o lucrare critica pe marginea lui la curs si imi sparg capul de ceva timp cu el…

Asadar, daca esti sportiv de anduranta (nu neaparat de performanta) o sa iti foloseasca daca inainte de concurs o sa bei o cafea slaba cu 30-45 minute inainte; la fel, un gel care contine cafeina, o sa iti prinda bine pe la minutul 30 si apoi peste inca o ora.

Asa cum ii sta bine oricarui serial de succes, producatorii lui The Simpsons au scos si un film de lung metraj. Serialul a luat de-a lungul vremii o multime de premii si a fost numit de catre revista Times “cel mai bun show de televiziune al secolului XX”.

Sunt un fan al acestui serial si am asteptat cu interes filmul. Nu pot sa zic ca m-a dezamagit, dar nici nu m-a dat pe spate. E ca un fel de episod mai lung. Partea cea mai misto este ca ai ocazia sa revezi toate personajele episodice, fiecare dintre ele cu umorul si “poanta” specifica.

Tema filmului este “salvati mediul”, iar linia generala de ironizare a societatii americane se mentine in continuare.

N-am inteles niciodata de ce Monaco trebuie sa fie un stat (sau “principat” cum isi zic ei), cand de fapt nu este mai mare decat un oras pe care il strabati de vreo 3 ori de la un cap la altul, in cateva ore de plimbare. Dar de fapt explicatia nici nu conteaza…

Ceea ce conteaza este ca Monaco este perfect. Cand ajungi acolo e ca si cum ai intra intr-o masina de lux noua. Adica: elegant, stralucitor, extrem de curat, civilizat, discret, de bun gust si bineinteles, foarte scump.

Monte Carlo este “capitala” acestui stat, adica o zona in centru, cam cat Piata Universitatii plus ceva in plus. Acolo se afla celebrul cazino si gradinile care il inconjoara. Tot Monaco se intinde pe versantul unui munte si se termina in mare. Bulevardele sunt paralele cu plaja, la diferite nivele, si sunt legate intre ele prin zone cu scari si lifturi. Zona cea mai intersanta este langa mare – porturile pline de ambarcatiuni de lux, cazinoul, palatul, gradinile japoneze, hoteluri, muzee etc.

Luxul este cuvantul care defineste Monaco – peste tot, oriunde te-ai uita. Spre deosebire de Nisa unde destul de rar vedeam masini scumpe (cum vezi la tot pasul in “luxosul” nostru Bucuresti…), in Monaco nu am vazut decat masini foarte scumpe si foarte noi.

E o alta lume, atat de departe de realitatea noastra… Nu ma gandesc neaparat la bani si lux, ci la civilizatie (in timp ce scriu asta, pe fereastra imi patrunde mirosul de mici de la vecinii mei manelisti care dau un “party” in parcarea din spatele blocului…).

Stati linistiti, nu o sa dau nume… )

De fapt, e vorba chiar de porci, care ar putea sa reprezinte o problema pentru Olimpiada din China. Mai multe produse de origine animala, de provenienta chineza au fost depistate a contine antibiotice sau agenti de crestere, asa ca organizatorii au fost fortati sa ia masuri drastice, ca sa se elimine orice posibilitate de a se crea conflicte de genul “am iesit pozitiv fiindca am mancat carne de porc dopat”.

Chinezii se lauda ca deja au inceput sa creasca porci “curati” si ca introducerea carnii in satul olimpic va fi strict monitorizata. Sunt foarte curios sa vad ce scandaluri vor “condimenta” aceasta editie.