Am lansat siteul www.slabire.info.ro , un “frate mai mic” al www.doctor.info.ro , care se adreseaza in principal celor preocupati de aceasta problema spinoasa si mult discutata.

Siteul este facut de firmele Triumf si PHPCoder, carora le multumesc pentru sprijin.

Cu timpul sper sa il dezvolt si sa creasca cel putin tot atata ca si doctor.info.ro

20 mai 2007. 42,195 km. 4:15:14. Primul meu maraton

Visam la momentul asta. Si din nou, visul meu a devenit realitate.

Anul trecut, dupa ce am participat la Semimaratonul Bucuresti si dupa ce il vazusem pe Vlad Stoica terminand un Ironman, m-am gandit “de ce nu?”

Asa ca m-am apucat de antrenamente. Iar duminica, am reusit!!!! 

Cred ca o sa mai treaca ceva timp pana o sa pot sa imi pune ordine in avalansa de senzatii pe care le-am trait.  

Maratonul Transilvaniei de anul acesta a fost a 5-a editie. Este organizat de catre dl. Johann Menning si Primaria Medias. Cursa incepe in Sighisoara si se termina in Medias. Traseul este absolut superb, cel putin in aceasta perioada a anului, cand totul este inverzit si inflorit (desi, oricat de superb ar fi, se spune ca este unul dintre cele mai dificile trasee din Europa…). 

La ora 9,30 a fost dat startul din Piata Octavian Goga din Sighisoara. Nu eram prea multi (e un sport dificil si inca putin popular in tara asta), insa asta nu conta. Adevarata competitie se duce in sufletul, muschii, plamanii, inima si ficatul fiecaruia.

Am plecat destul de tare, luat de val, si dupa cateva bucle prin Sighisoara mi-am dat seama ca nu respect ceea ce imi propusese – prima jumatate mai incet, a doua mai tare. Mai ales ca fusesem prevenit de catre alti concurenti ca primii 10 km sunt cei mai dificili in aceasta cursa. Si asa a fost. Cand am iesit pe E60 am dat nas in nas cu vreo 2-3 km de catzarare pe o panta pe care nu e usor sa o faci nici la pas… dar in alergare. Nu pot sa zic ca nu am simtit-o, ba din contra, am savurat-o… adrenalina isi spunea cuvantul. Recunosc ca am fost mai mult decat fericit cand am dat de prima coborare.

Primii 10 km i-am alergat tare, in 50 de minute, fara sa-i simt prea mult la prima statie, unde am “supt” un Gatorade si un plic cu gel de carbohidrati. Deja ce era mai greu trecuse (ma refer la panta).

Urmatorii 10 km i-am facut relativ lejer, cam in 60 de minute. Treceam prin rarele sate sasesti, unde localnicii se uitau la noi ca la extraterstrii. Am trecut relativ rapid de statiile 2 si 3.

Ei bine, pe la kilometrul 25 a inceput “distractia”. Se facuse destul de cald, transpirasem mult si picioarele mele incepeau sa protesteze.

Intre 25 si 30 am tras din greu. De fapt, se si spune ca pe aici “lovesti zidul” daca nu esti bine pregatit, in special ca resurse energetice. Am asteptat cu nerabdare statia de la kilometrul 30 unde am baut si apa si bauturi de rehidratare. Am experimentat si placerea de a-ti da pe cap cu un burete imbibat in apa rece. Este genial! 

Dupa kilometrul 30 am simtit ca ma “loveste” un val de energie. Se innorase putin si nu mai era asa cald. Peisajul era incredibil de frumos. Mi-am scos mp3-ul din urechi (asa m-am obisnuit – muzica ma trage inainte extraordinar de puternic) si am alergat minute intregi in linistea muntilor.  Deja ne distantaseram destul de mult unii de altii si in acel moment nu mai era nimeni langa mine –  decat foarte in fata sau foarte in spate. Imi venea sa rad si sa plang de bucurie. Eram la un pas de o mare realizare. 

Nu pot sa zic ca a fost o portiune lejera. O bucata, mai spre final, am alergat cu un alt sportiv si am mai uitat de efort, concentrandu-ma la pasii lui. Apoi l-am lasat in urma. Cand am vazut indicatorul pe care scria Medias eram in al noualea cer. Am ajuns la statia de la kilometrul 40 si am baut din nou pentru ultima portiune.  

Ultimii 2 km i-am facut alaturi de un organizator pe bicicleta, care m-a insotit (pe mine si pe alti sportivi) ca sa nu ne ratacim pe strazile din Medias. M-a dus cam tare; simteam ca nu mai rezist mult, dar am strans din dinti si am tras cat am putut.

Pain is temporary, pride is forever! Cat adevar.

Podul. Ultima curba. Lina de sosire. Am reusit! 

M-am clatinat, eram epuizat, dar atat de fericit! A fost o cursa fantastica.

O experienta unica – doar pentru ca a fost prima, dar in mod sigur o voi mai repeta.  

Mai multe poze aici – http://www.doctor.info.ro/html/maratonul_transilvania_2007.html

Pe Ronaldo l-am vazut la ultimul campionat mondial si ulterior, destul de rotofei pentru un fotbalist, incat ma intrebam daca o sa reziste intregul meci.

In numarul din mai al editiei italiene Men’s Health, Ronaldo povesteste cum a dat jos 5 kilograme, cu ajutorul specialistilor de la Milan Lab. El a ajuns la Milan dupa o perioada de inactivitate si asa cum declara, avea nevoie de o perioada in care sa isi “reconstruiasca” fizicul si psihicul. Acolo a fost supus la o multime de testari, astfel incat sa i se alcatuiasca un program care sa il aduca in forma in cel mai scurt timp.

Asa cum a declarat in presa, meniul sau consta in lapte, paine prajita cu marmelada si un pahar de suc de portocale, pentru masa de dimineata, legume crude si suc de portocale la pranz, fructe proaspete si cereale dupa antrenament si seara o cina usoara constand in peste slab si frcute proaspete. In combinatie cu antrenamentele pe care le-a facut, Ronaldo a scapat de 5 kilograme in trei luni.

Nutritionistul de la Milan Lab, dr. Massimiliano Sala, considera ca Ronaldo nu avea nevoie de o dieta anume, ci mai curand de o redistribuire a cantitatii de calorii pe durata unei zile, astfel incat sa fie in stransa relatie cu perioadele de activitate.

Pentru Ronaldo, cel mai mare sacrificu a fost renuntarea la spaghetti. Totusi a meritat, fiindca acum nu numai ca este in forma, dar a aparut pe ultima coperta a MH-ului italian.

“Soarele gol” este un roman SF clasic scris de catre Asimov. L-am (re)citit de curand, pentru ca l-am gasit in colectia lansata de catre ziarul Cotidianul.

Daca tema nu ar fi una SF, atunci ar putea fi catalogat un excelent roman politist – o crima intr-una din lumile “exterioare” ale Pamantului, foarte dezvoltata, cu o productie uriasa de roboti, insa ajunsa intr-un fel de declin, datorita izolarii extreme a oamenilor (practic fieare om traieste pe domeniul sau si se intalneste cu ceilalti prin intermediul unor proiectii holografice). Revine, ca de altfel in toate romanele sale, tema robotului care ar putea la un moment dat sa faca rau omului.

Este o carte ce merita a fi citita, iar pentru un pasionat de SF este deja “literatura obligatorie”.

Excesul de greutate este pentru multi o problema chinuitoare, insa in cele mai multe cazuri “chinul” are dimensiuni suportabile. Cu timpul intervine obisnuinta, iar lenea patologica a omului modern il face pe acesta sa accepte dezavantajele unei greutati mari (probleme medicale, prejudicii de ordin estetic, psihic etc.), pentru ca e mai usor sa te complaci si sa te prefaci ca nu iti pasa, decat sa iei masuri, care inseamna efort investit, timp investit, vointa, disciplina etc.

De curand mi-a intrat in cabinet o persoana foarte interesanta prin natura problemei sale. Am mai intalnit cazuri de bulimie, insa le-am surprins in plina evolutie. Acesta era un caz aproape rezolvat. Dupa 20 de ani de comportament autodistructiv – cicluri de mancat compulsiv intercalate cu perioade de infometare si totul bine “asezonat” cu varsaturi provocate, aceasta persoana reusise sa ajunga pe o linie de plutire, insa dupa patru ani de terapie comportamentala (iata cat de important este aportul unui specialist… nu o sa obosesc niciodata subliniind acest aspect crucial).

La momentul consultatiei se afla deja de 4 luni intr-un regim de slabire, daduse jos cateva kilograme, insa avea nevoie de o confirmare ca face bine ce face. Am realizat dimensiunile problemei si a suferintei prin care trecuse atatia ani, abia in momentul cand a trebuit sa facem cantarirea. Initial nu a acceptat, argumentand ca si-a propus ca un an de zile sa nu se cantareasca, tocmai pentru a evita socurile provocate de o greutate “neconforma” cu asteptarile. Pentru ca trebuia sa imi fac o idee despre stadiul in care se afla, am reusit sa obtin acceptul, insa cu promisiunea ca nu ii voi comunica valoarea, ceea ce am si facut.

Nu pot sa nu fac o paralela cu cei care ajung la 130-150 kg (si am avut destule astfel de cazuri) si nu par sa fie afectati in niciun fel de situatia lor. Vin la medic doar pentru ca totusi se spune peste tot ca obezitatea nu e buna etc etc

Devenit deja o traditie, concursul “Da jos burta” tocmai a debutat la a treia editie.

Avem 8 concurenti dornici sa scape de “surplus”. Doi dintre ei au un IMC peste 40 ceea spune totul despre gravitatea situatiei in care se afla.

 Noutatea acestei editii este faptul ca antrenamentele se desfasoara dimineata, de la 7,30 (la World Class), pentru ca toti au joburi importante si putin timp liber la dispozitie. In rest – regim, educatie nutritionala si speranta sa avem rezultate cel putin la fel de bune ca anii trecuti.

Iata primele imagini de la antrenamente:

In ultima vreme o tin numai in crosuri

Azi am fost la crosul organizat de Forever Living, firma cu care colaborez. Organizatorii au avut noroc de o zi superba de vara (chiar daca suntem inca in luna mai) si de o participare masiva. S-a alergat pe traseul Aviatorilor – Arcul de Triumf – Victoriei – Herastrau. Am mers si eu impreuna cu Mihnea (moderator MH) si un alt amic al sau. Nu sunt prea bun la probe de viteza, totusi am iesit destul de bine, fara sa fortzez prea mult. La eveniment au participat tot felul de personalitati din sport, a cantat trupa Simplu si prezentator a fost Razvan Spiridon.

Una peste alta a fost un eveniment reusit. Am profitat de ziua frumoasa ca sa imi scot familia in Herastrau, parc unde ajungem destul de rar, din cauza distantei.

Am sarbatorit si eu ziua Europei, intr-un fel mai aparte, in sensul ca am participat la un cros dedicat acestei zile, organizat de TNL (tineretul liberal). Nu am nicio legatura cu acest partid (ca de altfel cu niciunul), insa am vrut sa alerg putin… mai ales ca treaba s-a desfasurat in parcul IOR, care imi este aproape de casa. Asa ca am dat o tura de parc, ce-i drept intr-un ritm cam prea rapid pentru posibilitatile mele (2 km in 6 minute…). Traiasca Europa!

… sau pe stand-by. Ramane de vazut.

 E vorba de consultanta on-line pe care o faceam pe topculturism.ro.

Fac activitatea astea de 6 ani, daca nu ma insel. Devenise un fel de constanta a vietii mele. Mult timp am raspuns cu placere la intrebari. Acum nu mai am timp… Nu vreau sa imi bat joc de oameni si sa le arunc raspunsuri telegrafice, mai ales celor care se straduiesc sa imi trimita intrebari cu multe detalii.

Asa ca am decis sa renunt. Poate temporar, poate definitiv… Cel putin in aceasta perioada nu mai fac fatza. Asta e.

Un film SF facut dupa niste benzi desenate. Realizare foarte “cool”, actiune dinamica, efecte speciale cat cuprinde. Subiectul… destul de subtire.

Merita vazut pentru efecte si pentru Mila Jovovich

 http://www.sonypictures.com/homevideo/ultraviolet/index.html