Omul nu si-a propus sa intre in istoria literaturii romane, ci si-a notat intamplarile pe care le-a trait ca sa nu le uite. Cel putin asa mi-a spus atunci cand am schimbat cateva mailuri.

E vorba de un medic internist care isi povesteste intamplarile din facultate si apoi cele din spital in doua volume foarte amuzante. Omul are un stil extrem de dezinvolt, pe alocuri putin vulgar, dar per total “relaxativ” ( (c) Radio Guerilla).

Despre cartile lui Victor Hip am aflat de la un amic alergator, Grizon, un tip la fel de amuzant (in scris si in viata reala), care a avut bunavointa sa imi imprumute cartile, desi i-am tinut sechestrata o alta carte vreun an (rusine sa imi fie…).

Eu m-am distrat copios citind aceste carti, asa ca vi le recomand si voua. Le puteti comanda de aici – www.iaacasa.ro

Cartile se numesc “Doctorul” – Carnetul secret nr 1, respectiv2

Pe 21 martie voi alerga la Roma. Dar nu singur, ci inca impreuna cu alti (cel putin) 25 de romani, colegi de club.

Ne-am propus sa facem mai mult decat sa alergam – vrem sa ne aducem aportul, atat cat se poate, la imbunatatirea imaginii Romaniei.

Acesta este comunicatul nostru de presa:

“Daniel  este consultant pe probleme de dezvoltare personala si organizationala. Mariana este economista, Gabriel e specialist in IT iar Ilie este fost ofiter… Au profesii diferite, sunt de virste diferite insa, in ciuda diferentelor,  cei patru au o mare pasiune in comun: alergarile pe distante lungi.

Ei sunt membrii unui grup de alergatori care, pe 21 martie, si-au propus nu doar sa termine un maraton, cursa celor 42 de kilometri, ci sa si contribuie la promovarea unei imagini mai corecte a Romaniei in Italia.

“Desigur, sportul este mereu un bun ambasador al unei tari. Cand aude de Romania, un strain se gandeste in primul rand la Nadia, la gimnastica, la Gica Hagi sau la Ilie Nastase. Trebuie stiut insa ca Romania are si o campioana olimpica la maraton, pe Constantina Dita Tomescu. Plecand de aici ne-am gandit ca ar fi bine de aratat ca la noi in tara sunt tot mai multi alergatori pasionati de maraton si ca, nu in ultimul rand, suntem interesati de promovarea unei imagini pozitive a Romaniei”, spune Daniel Lixandru, leaderul grupului de 25 de alergatori romani ce urmeaza sa participe la maratonul de la Roma.

Alergatorii, membri ai Ro Club Maraton, vor participa la Roma purtand un tricou pe care va fi scris, cat mai vizibil: Romania – Italia. In plus, acelasi tricou va fi purtat de alergatori italieni din Roma. Se vor forma astfel echipe de cate doi alergatori, un roman si un italian, care vor alerga impreuna.

“Vrem sa fim cit mai vizibili. Suntem cel mai numeros grup de participanti romani la o cursa internationala de masa, din istoria sportului romanesc. Si vrem sa aratam italienilor ca romanii sunt altfel decat se crede in majoritate, adica oameni normali, interesati de sport, de calatorii, prietenosi. Ca sa zic asa, sa le reamintim ca toti apartinem gintei latine”, a mai spus Daniel Lixandru.

Cursele de maraton sunt extrem de populare in vestul Europei, la acestea participand adesea zeci de mii de alergatori. Ele sunt folosite de primariile oraselor respective pentru atragerea de turisti, promovarea specificului local si a miscarii in randul maselor largi.

Ro Club Maraton este cel mai important club de alergare din Romania, deschis tuturor pasionatilor de miscare.”

Am aparut si aici. Si ne veti vedea si prin alte medii, inclusiv la tv.

… de cand nu mai e tata…

Nu pot sa incep altfel, decat folosind titlul editorialului lui Razvan Spiridon, redactorul-sef al revistei – MEN’S HEALTH IS BACK!

Da, doamnelor si mai ales domnilor, Men’s Health nu a disparut de pe piata romaneasca in aceasta perioada atat de dificila pentru presa, ci doar si-a schimbat trustul, trecand de la Burda Romania la Attica Media (care mai scoate Playboy si pana in urma cu cateva luni, si Maxim).

Asadar, la inceput de primavara gasiti din nou la chioscuri Men’s Health, care exista in Ro de aproape 5 ani. Ar fi fost mare pacat sa nu poata rezista crizei si sa dispara, pentru ca este o revista ce merita a fi cumparata si citita. Practic oricine poate gasi un subiect de care sa fie interesat.

Echipa editoriala este in linii mari aceeasi ca la Burda. Eu am ramas in continuare colaborator extern, fiind astfel si parte din echipa, dar pastrandu-mi optiunea de freelancer.

Revista arata chiar ceva mai bine decat inainte.  Eu am in acest numar un articol (preluare) despre antrenamentul “spartan” al lui Andy Whitfield, actorul principal dintr-un serial ce probabil va ajunge si pe la noi “Spartacus: Blood and Sand”. Gasiti si un poster cu exercitiile ce compun acest program de antrenament si va invit sa il testati. Mi se pare foarte interesant si daca n-as fi atat de prins cu pregatirea pentru maratoane, probabil ca l-as testa si eu.

In rest, o multime de alte articole interesante din domeniile consacrate, precum si un Tech Guide pe 2010, asezonat cu o minunata faptura blonda.

Enjoy!

Odata cu lansarea noii versiuni a www.maraton.info.ro am lansat si o aplicatie unica in internetul romanesc – Jurnalul de antrenament. Nu ne-am laudat prea mult cu asta (asa cum probabil ar fi trebuit sa o facem), ci am vrut sa oferim celor apropiati de Ro Club Maraton un instrument profesionist, de mare utilitate pentru monitorizarea antrenamentului si a progreselor.

Aplicatia nu este destinata doar alergatorilor, ci poate fi folosita in egala masura si de catre cei care practica inot, ciclism, triatlon sau fac antrenament de forta.  Poate fi folosita liber de catre oricine doreste. Singura conditie este inregistrarea pe siteul www.maraton.info.ro , dupa care aplicatia este vizibila in contul fiecaruia.

Acum vom incepe lucrul la un modul de nutritie care va fi integrat in aceasta aplicatie.

Just for the record, aplicatia exista pe net din 13.12.2009 (iar ideea de baza este mult mai veche).

Multumiri nenumarate Iuliei (PHP Coder) si lui Cezar (Triumf).

Deci:

1. aici iti alegi tipul de sport.

Read the rest of this entry »

Prietenii nostri de la Moieciu s-au gandit sa ne dea de lucru (=alergat) si in primavara, asa ca au purces la organizarea unui maraton montan – EcoMarathon.

Diferenta de nivel cumulata este de 2100 metri   Adica distractie mare. Nu o sa particip la intreg maratonul, ci doar la crosul de 11 km. Am o “scuza” – cu o luna inainte si una dupa voi fi la cate un maraton pe sosea, asa ca nu puteam sa fac un sendvici cu maraton montan. Realitatea este ca inca nu ma simt pregatit sufleteste pentru un maraton montan. Solicitarea este cu totul diferita, insa (din cate stiu de la altii) si satisfactia este mai mare. Poate intr-o buna zi voi merge la Maratonul Piatra Craiului, dar deocamdata imi voi toci talpile pe asfalt (de care inca imi e dor…).

Apropo de maratoane extreme, de curand avem in club un coleg care va fi primul roman ce va alerga Maratonul de la Polul Nord. Mi-a solicitat ajutorul pe partea de consiliere nutritionala si voi fi alaturi de el. Maratonul asta e extrem prin faptul ca se desfasoara la o temperatura ce poate cobori pana la -40 grade Celsius, si prin taxa de participare, care e doar 11.000 euro. In rest, sa alergi 42 km intr-un decor plat, alb si inghetat (ture de 4 km), mi se pare suficient de monoton incat sa nu ma atraga. Dar, fiecare cu nebunia lui. Plus ca va fi primul lui maraton ever.

Tot in zona extremului, in urma cu cateva zile m-a vizitat un tanar care vrea sa alerge 1000 km in 10 zile (cate 100 pe zi) pentru a strange bani pentru copiii cu cancer. Scopul e nobil, insa modalitatea este cam dura (ca sa zic numai atat). Nu vreau sa retez elanul nimanui, dar e bine sa fim realisti. Daca tipul mai revine cu ideea, voi mai reveni si eu cu update-uri pe blog.

Pana una-alta sunt nevoit sa stau pe tusa cateva zile, pentru ca m-a lovit o viroza (tocmai cand ma laudam in sinea mea ca am traversat iarna fara sa se lege nimic de mine). Si asa e o vreme de rahat, care in niciun caz nu ma inspira la alergare.

Da, mi-e dor sa simt asfaltul sub talpi. Sa simt suprafata ferma si dura in care pot sa ma incred atunci cand alerg. Nu mai suport iarna asta…

Am alergat pe toate felurile de vreme – si pe ploaie, si pe ninsoare, si pe ger, insa cel mai rau este acum cand zapada s-a inmuiat, insa nu s-a topit decat atat incat sa se formeze niste balti infecte, pe care cu greu le poti ocoli.

Cand alergi ti se afunda piciorul pana aproape de glezna. Suprafata e moale si instabila. Pe alocuri e alunecoasa. Dupa primii pasi deja ai atata apa rece in adidasi, incat iti vine sa lasi totul balta si sa pleci acasa.

Am incercat sa alerg in IOR, dar a fost practic imposibil. Am incercat sa alerg pe langa IOR, dar si pe acolo era la fel de groaznic. Singura solutie - pe strada, numai ca asta nu e o solutie. E periculos.

Nu imi dau seama ce e de facut. Peste o luna si cateva zile alerg la Roma si ma simt in urma rau cu pregatirea. Trebuie neaparat sa fac macar o alergare lunga. Nu o pun la socoteala pe cea din Herastrau de saptamana trecuta, cand am alergat 20 km chinuiti.

Imi e dor de asfalt tot asa cum imi este dor sa vad frunze in copaci.

Cu o intarziere de “doar” doua luni, o sa povestesc despre super-petrecerea clubului, care a avut loc pe la jumatatea lui decembrie (2009).

Ideea ne-a venit cred ca prin septembrie, insa am lasat-o in aer pana prin noiembrie, dupa MIB, cand am inceput sa ne organizam. Habar nu aveam cata lume va dori sa vina, unde facem, sub ce forma etc. Rezultatele au depasit cu mult asteptarile mele. Am fost in jur de 100 de oameni, cea mai mare parte membrii ai clubului, unii impreuna cu sotii/sotiile, precum si “simpatizanti” (adica oameni care au participat la toate actiunile noastre, insa dintr-un motiv sau altul nu s-au inscris in club), si cativa invitati (oameni deosebiti, parteneri ai clubului). Am avut parte de un restaurant foarte elegant, in centrul Bucurestiului – Trattoria Buongiorno. Recomand acest local – se mananca bine, nu e foarte scump, serviciile sunt de calitate. Noi le multumim foarte mult pentru sprijin. A iesit foarte bine totul.

Am inceput petrecerea pe la 3 dupa-amiaza, special ca sa nu ne intindem prea mult in noapte, pentru ca au venit cativa si din provincie. Fiecare participant a venit cu un cadou, care a fost pus la o tombola, astfel incat toata lumea a primit un dar.

Pe langa momentul “tombola”, am mai avut cateva momente speciale. Am profitat de aceasta intalnire ca sa lansam in cadru festiv noul www.maraton.info.ro. Cezar, unul dintre oamenii a trudit la site, a venit la party si ne-a prezentat facilitatile noului site. Inainte de asta am avut eu o scurta prezentare a activitatii clubului. Pe scurt: am crescut foarte mult (acum suntem 119), am participat la toate concursurile importante din tara (si la unele din strainatate), am legat parteneriate bune si am iesit cu plus la capitolul finante (ceea ce e de apreciat, in conditiile in care am avut o multime de cheltuieli si deocamdata ne sustinem doar din cotizatii). Ce semn mai bun ca suntem o organizatie de succes, decat faptul ca deja am fost copiati la virgula de catre altii…

Tot in cadrul petrecerii am premiat cativa colegi cu “merite deosebite” – 4 promotori ai alergarii, care au pus bazele alergarilor de grup din parcurile bucurestene + sportivul cu cel mai bun timp la primul maraton + sportivul cu cele mai multe alergate in 2009 (si in intreaga cariera).

In plus, s-a dansat mult, am mancat, ne-am cunoscut mai bine, iar unii au baut cat pentru toti ceilalti la un loc

Surpriza cea mai frumoasa a fost facuta de catre colegul George din Brasov care ne-a adus un tort de 1,2 m in diametru, special “branduit” pentru club. Multumesc George si de fapt multumesc tuturor celor care s-au implicat si au participat. Multumesc Isostar care a oferit tuturor sportivilor cate un cadou din “productia” proprie.

Daca si in 2010 vom creste in ritmul din 2009, probabil ca o sa inchiriem Romexpo pentru petrecerea de anul acesta.

Aici puteti vedea mai multe poze.

Inscrie-te la concurs pe www.doctor.info.ro si poti castiga unul dintre cele trei pedometre oferite de Amelite si Superfit.

Probabil ca pe cateva mii de siteuri si bloguri s-a scris deja despre Avatar, asa ca ma simt dator sa o fac si eu

Trebuie sa marturisesc faptul ca n-am avut rabdare si am vazut filmul mai intai intr-o varianta culeasa de pe net, trasa destul de prost. Imi pare rau ca nu m-am abtinut pana la momentul cand as fi putut sa il vad la cinema, pentru ca experienta este complet diferita. A fost prima data cand am vazut un film 3D si trebuie sa va spun ca in cazul in care nu ati fost deja la un astfel de cinema, ar trebui sa o faceti. Chiar si cei mai carcotasi vor fi incantati.

Despre Avatar puteti citi pe net recenzii cu mult mai bune decat as putea face eu aici, asa ca nu ma voi lansa in discutii. Este un film reusit, muncit, gandit.  Povestea este frumoasa, desi cam exagerat de “ecologista”. Efectul 3D amplifica mult senzatiile si ii da un plus de valoare, greu de realizat altfel.

Pe scurt – merita sa il vedeti!

In poza – avatarul meu suparat din filmul Avatar